justy, la 03 May 2010 - 09:47 AM, a spus:
Anca_B, la 14 March 2010 - 12:23 PM, a spus:
am patit-o si eu, tot cu briosele. de-acu' imi e invatatura de minte,sa respect reteta si sa nu mai improvizez din resturi. da' parca nu te-nduri sa le-arunci..
Eu nu am improvizat si totusi nu mi-a iesit. Am luat o reteta de briose (e dincolo). Mi s-a parut super simpla si mai ales fara faina, visul chinuitului de cure de slabire. Zis si facut. Nu am avut picaturi de ciocolata, masinaria de macinat ciocolata nu o gaseam neam, asa ca m-am dat la ciopartit cu cutitul 2 tablete si jumatate de ciocolata amaruie. Am reusit. Fac compozitia, respect la gramaj, la secunda reteta. Surpriza: era asa un fel de spuma care bolborosea, dar nu prea a avut fata de briose. Ma enervez, trantesc 3 linguri de faina si ceva praf de copt, azvarl compozitia intr-o tava de chec si iese o minune de chec cu ciocolata si aroma de scortisoara, care a doua zi a devenit si mai fraged. Asta s-a intamplat acum 2 saptamani. Sambata ce a trecut ma pun eu pe repetat experienta cu checul. Imi procur paiete de ciocolata (big mistake)si purced la realizarea checurilor pentru baietelul fratelui meu, care e ciocolatos ca orice copil. Da, dar in desteptaciunea mea culinara am pus doar 3 linguri de faina la toata compozitia, cand de fapt trebuia sa pun 9 linguri. Nu va pot spune ce a iesit. Cum am pus si ceva praf de copt checul se manifesta vorba tiganului "sporeste, Doamne", noroc ca am pus o tava sub tavile de chec. Dupa ce a crescut de m-am minunat, odata se tuflesc checurile mele si se crapa si se lipesc. Sa mor si alta nu. Imi parea rau de ingrediente, munca si alte alea. Avea insa un gust dumnezeiesc si arata ca o crema de ciocolata pentru ca toate paietele alea (250 gr) s-au topit si s-au copt cu restul. Imi pare tare rau ca nu am fotografii. In momentul in care m-am hotarat sa arunc ce a iesit, ma paleste inspiratia (era prea buna crema aia cu crusta de pandispan), am pus totul in blender, am amestecat cu nuca macinata, 3 linguri de cacao, esenta de rom, am blenduit bine, apoi am rasturnat totul intr-un vas, am amestecattotul foarte bine cu visine de la congelator (am vrut sa le pun mai spre sfarsit in checuri)si cu stafide, dupa care le-am pus in folie alimentara, le-am rulat si am dat la rece. Nu aveam de gand sa scot pe piata inventia mea, dar seara nepotul o intreaba pe bunica-sa (maica-mea, adica) daca i-a facut salam de biscuiti, la care mama zice da, insfaca facatura mea de rulada si o pune la bagaj, sa nu dezamageasca baiatul. Astazi m-a sunat pustiulica sa-mi spuna ca salamul de biscuiti se face cu biscuiti nu fara. L-am intrebat daca e bun si daca ii place, mi-a zis ca supergustos, dar tot nu a gasit biscuitii. Asa ca am promis ca fac altul mai bun, dar cu biscuiti. A fost gen: unde dai si unde crapa.
Ajutor
si sa invatam din pataniile altora. 
) si acum le-om manca ...cu lingurita.
Iata ce am mai mesterit io,asta seara!Acuma vedeti de ce nu mi-s io "pasare de noapte"?La mine nu functioneaza.mai bine ma trezesc dimineata la 5 sa fac torturi,decat sa dau rateuri noaptea!Si asta era pt. tortu' de ziua mea! 
O sa încerc cu piscoturi înmuiate în sampnie.Daca mi se rup piscoturile,am pus-o! 
,si sa vad jumatea plina a paharului,a fost supr asa carnatii mei fiind crud uscati,s-au copt tare fain in felul asta 
...
