[sorinadaniela]

Aaaa, deci atunci Cerra de acum incolo orice reteta, in limita timpului tau disponibil, fa-ne placerea de a o posta si aici la monti.
Eu iti multumesc de pe acum!

[cerra]

[quote name='sorinadaniela' date='25 February 2013 - 03:10 PM' timestamp='1361797800' post='187316']
Stiu, m-am documentat bine inainte de a ma apuca de treaba... doar ca spre nenorocul meu nu a mai ramas nimic.
Ai avut dreptate. Cantitatile date ajung exact pt 4 persoane. In cazul nostru 2 adulti si 2 copii.
Bine ca ai pus reteta. Multumesc!
[quote]

Sa va fie de bine!

[cerra]

[quote name='Carmella' date='25 February 2013 - 03:18 PM' Acum am dat o tura si am venit aici sa-ti adresez felicitari pentru diversitatea retetelor Monti pe care le-ai scornit si facut. Azi vreau clatite si mamaliga
[quote]

Multumesc frumos ptr felicitari!

Poi eu nu sunt obisnuita sa stau si... cum trebuie sa si mancam sa nu ne plictisim iaca mai scornim retete cu orientarea pe usa de la frigider (acolo stau IG`urile mele)

Pofta buna la mamaliguta si clatite

[valery]

[quote name='boni' date='25 February 2013 - 11:43 AM' timestamp='1361778198' post='187263']

[/quote]bine ai venit
[/quote]
Multumesc frumos e o bucurie pentru mine sa te pot citi mai des

[valery]

sorinadaniela, la 25 February 2013 - 01:15 PM, a spus:

Bine ai venit!

Cerra, nu ai idee ce bucurie mi-ai făcut ieri. Am făcut mamaliga după rețeta ta.

Te rog eu, scrie rețeta și aici. Eu am luat-o de pe blog, dar nu toată lumea știe de ea și e păcat să nu o avem la îndemână.
Îți mulțumesc muuuult de tot!

Sorina ,multumesc pentru primire

Da,da .da . ai perfecta dreptate , din pacate nu toata lumea stie de blogul Cerrei , e pacat sa nu beneficieze fetele de minunatele ei retete pe care le imparte cu asa multa dragoste .
-Am facut si eu clatitele Cerrei cu nuca de cocos , sunt un deliciu , merita sa incercati !Defat toate retetele postate de Cerra sunt extraordinare , merita sa-i vizitati blogul daca aveti timp , gasiti o multime de retete grozave , eu personal am incercat foarte multe dintre ele si am fost foarte incantata de fiecare data de reusita . Multumesc Cerra

-Salut fetele si rog sa ma scuzati daca am fost off topic , va multumesc ptr intelegere .

[cerra]

[quote name='valery' date='26 February 2013 - 01:42 AM' timestamp='1361835723' post='187424']

[quote]

Cu multa placere impartasesc cu voi tot ce fac si eu in bucataria mea.
Cel mai mult ma bucur, atunci cand incearca cineva ceva de la mine si este cu sufletul impacat ca nu a gresit mergand pe mina mea.

Va pup si eu pe toate ptr ca sunteti niste dragutze.

valery,

Ma bucur mult ca esti aici cu noi.

[sorinadaniela]

Carmela, poți sa scrii aici ca topic separat reteta pt găluști? As vrea sa te întreb ceva și orice sfat apoi se poate pierde pe aici.
Mulțumesc mult!

[Carmella]

sorinadaniela, la 26 February 2013 - 10:58 PM, a spus:

Carmela, poți sa scrii aici ca topic separat reteta pt găluști? As vrea sa te întreb ceva și orice sfat apoi se poate pierde pe aici.
Mulțumesc mult!

gata
http://artaculinara....te-de-cascaval/

[valery]

[quote name='cerra' date='26 February 2013 - 02:07 PM' timestamp='1361873277' post='187477']
[quote name='valery' date='26 February 2013 - 01:42 AM' timestamp='1361835723' post='187424']

[quote]
Va pup si eu pe toate ptr ca sunteti niste dragutze.
valery,

Ma bucur mult ca esti aici cu noi.
[/quote]
Multumesc Cerra esti o scumpa ca deobicei .

[valery]

Carmella, la 26 February 2013 - 11:36 PM, a spus:

sorinadaniela, la 26 February 2013 - 10:58 PM, a spus:

Carmela, poți sa scrii aici ca topic separat reteta pt găluști? As vrea sa te întreb ceva și orice sfat apoi se poate pierde pe aici.
Mulțumesc mult!

gata
http://artaculinara....te-de-cascaval/

Carmela , arata extraordinar de bine galustile tale , musai sa le incerc si eu , nu am mancat niciodata , dar dupa cum arata ...sunt sigura ca sunt delicioase .Multumesc mult ptr reteta

[petunie]

Fetele,vin iarasi cu o intrebare penibila ( ).Voi cum fierbeti nautul?Adica il lasati la inmuiat ca pe fasole,si apoi puneti la fiert,sau necesita alte "tratamente" ?

Vreau astazi sa fac spanac si as face un piure de naut pe langa,caci noi de obicei serveam langa spanac cartofi fierti si zdrobiti mai apoi in farfurie.

[moatza]

Petunie, io l-am lasat la inmuiat peste noapte, l-am fiert muuuuult a doua zi si tot n-am fost multumita. Am aruncat falafelu'. O fi fost prea vechi...am aruncat si boabele si-acuma-mi pare rau, ca le-as fi folosit ca sa le presar peste aluatul de tarte ( sa nu se umfle la copt).
Data viitoare, dac-o mai fi, iau gata fiert la cutie, ca am ramas cu sechele.

Io alta framantare am. Stiu ca la monti de baza e IGu', dar,totusi, caloriile nu conteaza? Le mai rareste IGu' scazut? Sau trebe si IG scazut si calorii in norma? Ca unele retete sunt cam calorioase.

[petunie]

moatza, la 28 February 2013 - 11:25 AM, a spus:

Petunie, io l-am lasat la inmuiat peste noapte, l-am fiert muuuuult a doua zi si tot n-am fost multumita. Am aruncat falafelu'. O fi fost prea vechi...am aruncat si boabele si-acuma-mi pare rau, ca le-as fi folosit ca sa le presar peste aluatul de tarte ( sa nu se umfle la copt).
Data viitoare, dac-o mai fi, iau gata fiert la cutie, ca am ramas cu sechele.

Io alta framantare am. Stiu ca la monti de baza e IGu', dar,totusi, caloriile nu conteaza? Le mai rareste IGu' scazut? Sau trebe si IG scazut si calorii in norma? Ca unele retete sunt cam calorioase.

Sa vad daca pe mine ma incanta astazi dupa ce o sa-l fierb.L-am pus si eu la inmuiat.tare buna ideea cu boabele peste aluat;chiar aveam candva nevoie de boabe/bile de ceramica si nu am avut.la mine in sat nici nu am vazut asa ca tare bine mi-ar fii picat atunci daca stiam ca pot pune boabe de naut

La faza cu IG/calorii nu pot sa-ti raspund,poate vin fetele mai pricepute.

Eu cum am mai zis,nu tin strict Monti,ci fur de aici,fur de la topicul Lolei,cam de peste tot;mai am si o carte comandata de curand si asa imi fac singura programul si stilul de "dieta",daca pot sa-i zic asa

[boni]

Puşa cred că erau vechi boabele tale de năut. Lăsate peste noapte la înmuiat nu ar fi trebuit să nu se fiarbă bine.

Referitor la calorii, în monti ele nu există. Trebuie să caut un citat din carte, că explică mai frumos decât mine dar idee de bază este asta: cu cât se eliberează mai multă insulină (datorată unei glucide) corpul are de prelucrat mai multă glucoză (amidonul trece în sânge sub forma de glucoză) aşa că o face stoc (glucoza prelucrată) în depuneri de grăsime. Dacă, pe lîngă glucidă dă şi de o lipidă o mai pune şi pe ea la păstrare (în mod normal ar fi eliminat-o).

[moatza]

Deci sa inteleg ca poti manca oricate clatite de-ale Cerrei sau cefe la gratar sau ciorbe conforme cu smantana si mamaliga si nu te-ngrasi? Parc-ar fi prea frumos!
Merci, Boni!

[boni]

Da, Puşa, dacă eşti om sănătos, cu pancreas care funcţionează normal, atunci poţi mânca orice cantitate de produse conforme.

Eu pot să mă dau pe mine drept exemplu că a funcţionat perfect în perioada în care am ţinut cu dinţii de monti. M-am apucat de monti la vre-o 4-5 luni după ce am născut, nu mai ştiu exact. La 6 luni am mers la servici, dar doar câte 4 ore/zi, aşa că aveam timp destul de gătit. În perioada aceea am monticizat tot ce am prins şi făceam dulciuri la greu. De dat jos nu aveam mult, mai şi alăptam, aşa că s-au topit cele 10 kg fără să îmi dau seama. Scopul principal al meu era să nu mă mai îngraş, mai ales că sunt o pofticioasă mare, în special la dulciuri. Şi mi-am cam făcut poftele fără restricţii şi fără urmări.

[cerra]

[quote name='moatza' date='28 February 2013 - 12:20 PM' timestamp='1362046805' post='187796']
Deci sa inteleg ca poti manca oricate clatite de-ale Cerrei sau cefe la gratar sau ciorbe conforme cu smantana si mamaliga si nu te-ngrasi? Parc-ar fi prea frumos!
Merci, Boni!
[quote]

Pana vine boni, iti dau eu un raspuns din carte sa vezi ca nu conteaza caloriile ci conteaza ce maninci si cum le combini. Zaharul este cel care ingrasa din acest motiv, trebuiesc alese bine alimentele si combinatiile.

Din carte: N` ESTE TZ.

În ultimii ani, ajutat de sfaturile profesioniştilor, am observat, cercetat, testat, experimentat şi încercat. Astăzi, am
convingerea că am descoperit şi elaborat o metodă eficientă şi uşor de aplicat.
Veti învăta, din această carte, că nu te îngraşi pentru că mănânci mult, ci pentru că mănânci prost.
Veti învăta să vă gestionaŃi alimentaŃia aşa cum vă gestionaŃi bugetul.
VeŃi învăŃa să vă conciliaŃi obligaŃiile familiale, sociale şi profesionale cu propria plăcere.
VeŃi învăŃa, în fine, să mâncaŃi într-un mod mai sănătos, fără ca să adoptaŃi o alimentaŃie tristă.
Cartea de faŃa nu este prezentarea unui “regim”. Este expunerea unei noi metode de alimentaŃie, care constă în a
învăŃa să-Ńi menŃii echilibrul ponderal, în timp ce continui să te bucuri de plăcerile mesei, indiferent dacă eşti acasă, la prieteni
sau la restaurant.
VeŃi constata, pe de altă parte, că problemele gastro-intestinale, cu care v-aŃi resemnat să trăiŃi, vor dispărea total şi
definitiv, deoarece aparatul digestiv vi se va echilibra complet.
MITUL CALORIILOR
Teoria slăbirii, care se bazează pe o abordare hipocalorică a problemei, va rămâne, cu siguranŃă, cea mai mare “gafă
ştiinŃifică” a secolului XX.
Aceasta este o cursă, o păcăleală, o “ipoteză” simplistă şi periculoasă, fără fundament ştiinŃific real. Şi, totuşi, ea ne
dirijează comportamentul alimentar de peste o jumătate de secol.
PriviŃi în jurul dumneavoastră şi observaŃi-i pe cei din anturaj; veŃi constata că oamenii, cu cât sunt mai rotofei, groşi,
graşi sau chiar obezi, cu atât socotesc mai înverşunat caloriile pe care le îngurgitează..
Cu foarte rare excepŃii, tot ceea ce s-a numit “regim”, de la începutul secolului încoace, s-a bazat în mod esenŃial pe
teoria caloriilor.
Mare greşeală! Căci nu s-a putut obŃine nici un rezultat serios şi durabil. Fără să mai vorbim de efectele secundare cel
puŃin dezastruoase.
Voi reveni, la sfârşitul acestui capitol, asupra “fenomenului socio-cultural”, cu caracter scandalos, care a luat
amploare, în materie de calorii alimentare. Pentru că, în stadiul la care a ajuns astăzi, nu este nici o exagerare dacă vorbim de o
adevărată “condiŃionare colectivă”.
A. ORIGINEA TEORIEI CALORIILOR
Doi medici americani, doctorul Newburg şi doctorul Johnston, de la Universitatea din Michigan, au emis – într-o
publicaŃie din 1930 – ideea că “obezitatea ar fi mai curând rezultatul unei alimentaŃii prea “bogate” în calorii, decât o deficienŃă
a metabolismului”.
Studiul pe care îl făcuseră asupra echilibrului energetic se baza, de fapt pe un număr de observaŃii foarte limitat, şi –
mai ales – fusese realizat pe o perioadă prea scurtă pentru a avea un fundament ştiinŃific serios.
În ciuda acestui fapt, chiar de la publicare, a fost primit ca un adevăr ştiinŃific irefutabil şi, de atunci, a fost considerat
drept “literă de evanghelie”.
Totuşi, la câŃiva ani după aceea, cei doi cercetători, tulburaŃi – fără îndoială – de tapajul făcut în jurul descoperirii lor,
au emis, cu timiditate, rezerve serioase asupra concluziilor la care ajunseseră. Dar acestea au trecut absolut neobservate. Teoria
lor era deja înscrisă în programul de studii medicale al majorităŃii Ńărilor occidentale unde îşi păstrează un loc de onoare chiar şi
în zilele noastre.
B. TEORIA CALORIILOR
Caloria este cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 14°C la 15°C.
Corpul omenesc are nevoie de energie. În primul rând, pentru a-şi menŃine temperatura la aproximativ 37°C.
Întrucâtva, aceasta este necesitatea primară. Dar, îndată ce corpul intră în acŃiune, chiar şi numai pentru a-şi păstra poziŃia
verticala, pentru a se mişca, a scoate sunete etc. apare o nevoie suplimentară de energie. Apoi, mai trebuie un supliment de
energie pentru a mânca, digera, pentru a îndeplini actele esenŃiale ale vieŃii.
Dar nevoia cotidiană de energie variază în funcŃie de individ, vârstă şi sex.
Teoria caloriilor este următoarea:
Dacă nevoile energetice ale unui individ sunt de 2500 de calorii pe zi şi el nu absoarbe decât 2000, se va crea un
deficit de 500 de calorii. Pentru a acoperi acest deficit, organismul uman va lua o cantitate de energie echivalentă din
grăsimile de rezervă, ceea ce va duce, în consecinŃă, la o scădere în greutate.
A contrario, dacă un individ absoarbe zilnic 3500 de calorii, în timp ce nevoile sale sunt de 2500, îşi va crea un
excedent de 1000 de calorii, care va fi stocat, în mod automat, sub formă de grăsimi de rezervă.
Teoria pleacă deci de la postulatul conform căruia, nici într-un sens, nici în celălalt, nu există pierdere de energie. Este
matematic! Iar formula rezultă dintr-o ecuaŃie inspirată direct din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.
Încă din acest stadiu se poate pune întrebarea: cum au reuşit să supravieŃuiască prizonierii din lagărele de concentrare
timp de cinci ani, numai cu 700-800 de calorii pe zi? Daca teoria caloriilor ar fi avut un fundament, ei ar fi trebuit să moară de
îndată ce rezervele de grăsime din corp li s-au epuizat, adică după câteva luni.
În acelaşi mod, se poate pune întrebarea de ce oamenii care mănâncă mult, adică 4000-5000 de calorii pe zi, nu sunt
mai graşi (unii rămân chiar mereu slabi). Dacă teoria caloriilor ar fi avut un fundament real, aceşti mari mâncăi ar fi trebuit sa
cântărească, după câŃiva ani, 400-500 de kilograme.
Cum se explică, pe de o parte, că mâncând mai puŃin – deci reducându-şi cantitatea zilnică de calorii absorbite – unele
persoane continuă să se îngraşe? În orice caz, mii de indivizi se îngraşă, deşi rabdă de foame.
C. EXPLICAłIA
Prima întrebare este: de ce nu se produce pierderea în greutate, deşi se reduce aportul de calorii?
De fapt, pierderea în greutate are loc, dar fenomenul este efemer. Iar acesta este, în realitate, motivul pentru care
doctorii Newburg şi Johnston s-au înşelat: observaŃiile lor s-au întins pe o perioada mult prea scurtă.

Fenomenul este următorul:
Să ne imaginăm că nevoile zilnice ale individului sunt de 2500 de calorii şi că, timp îndelungat, aportul caloric a fost
realizat în funcŃie de această nevoie. Dacă raŃia de calorii scade subit la 2000, se va utiliza, într-adevăr, o cantitate echivalentă
de grăsimi de rezervă, pentru a o compensa şi se va constata o pierdere în greutate.
În schimb, dacă aportul caloric se stabileşte, de acum, la nivelul a 2000 de calorii, faŃă de cele 2500 dinainte,
organismul – determinat de instinctul său de supravieŃuire – îşi va ajusta foarte rapid nevoile energetice la nivelul aportului. Din
moment ce nu i se dau decât 2000 de calorii, nu va consuma decât 2000. Prin urmare, pierderea de greutate va fi întreruptă
rapid. Dar organismul nu se va opri aici. Instinctul de supravieŃuire îl va împinge la o prudenŃă mai mare. Iar această prudenŃă
va fi atât de importantă, încât el îşi va face din nou rezerve. Dacă nu i se dau, de aici înaintea decât 2000 de calorii, ei bine, îşi
va diminua şi mai mult nevoile energetice, până la, de exemplu, 1700 şi va stoca diferenŃa de 300 de calorii ca grăsimi de
rezervă.
Se ajunge, astfel, la un rezultat opus celui scontat, pentru că – în mod paradoxal – în timp ce subiectul mănâncă mai
puŃin, el începe din nou să se îngraşe.
De fapt, fiinŃa umană, animată permanent de instinctul de conservare, nu se comportă deloc diferit faŃă de câinele care
îşi îngroapă osul, deşi moare de foame. Este, într-adevăr, paradoxal, dar câinele hrănit foarte neregulat recurge la instinctul său
ancestral şi îşi îngroapă hrana, constituindu-şi, astfel, rezerve pentru când va fi înfometat.
CâŃi dintre dumneavoastră nu aŃi fost victimele înşelate ale acestei teorii – fără fundament – a caloriilor?
Cu siguranŃă că aŃi întâlnit în anturajul dumneavoastră obezi care mureau de foame. Acest fapt este deosebit de
adevărat pentru subiecŃii de sex feminin. Cabinetele psihiatrilor sunt pline de femei a căror depresie nervoasă rezultă prea
adesea din aplicarea teoriei, caloriilor. De cum intră în această horă infernală, ele îi devin foarte repede sclave, deoarece ştiu că
orice oprire duce la o nouă creştere în greutate, mai mare decât aceea pe care o aveau la început.
Majoritatea membrilor corpului medical se ascund după deget. Ei. îşi dau foarte bine seama că pacientele lor nu
slăbesc, dar le bănuiesc, mai degrabă, că nu respectă regulile jocului şi că mănâncă pe ascuns. Unii dieteticieni profesionişti au
organizat chiar şedinŃe de terapie de grup1
, unde fiecare obez vine şi îşi declară public, în faŃa colegilor, pierderea în greutate,
primită cu aplauze, ori câştigul în greutate, sancŃionat cu fluierături. Cruzimea mentală a unor asemenea practici nu este departe
de cea medievală.
Omul în halat alb (cu excepŃia unor anumiŃi specialişti) îşi va pune cu atât mai puŃine întrebări asupra cunoştinŃelor
sale de bază în acest domeniu cu cât acestea din urmă sunt mai curând simbolice. În afara unor locuri comune, cultura sa
ştiinŃifică în materie de nutriŃie este cam redusă.
De altfel, nutriŃia nu este un domeniu care să-i intereseze în mod deosebit pe medici. Am remarcat că, printre cei
douăzeci de medici cu care am lucrat înainte de a scrie această carte, toŃi, fără excepŃie, au fost aduşi în situaŃia de a se interesa
de nutriŃie, de a face cercetare şi de a realiza experimente numai pentru că, iniŃial, avuseseră ei înşişi grave probleme de
greutate pe care doreau să le rezolve.
Ceea ce este consternant, ba chiar scandalos, este faptul că – în rândurile marelui public – a fost lăsată să se dezvolte
ideea conform căreia teoria caloriilor ar avea o bază ştiinŃifică reală. Această teorie a dobândit, din păcate, autoritate şi
constituie, de acum, un dat cultural esenŃial al civilizaŃiei noastre occidentale.
Teoria caloriilor este atât de adânc ancorată în mentalitatea noastră, încât nu există vreun restaurant al unei
colectivităŃi, cafenea de cartier sau cantină militară care să nu afişeze numărul de calorii al fiecărui fel de mâncare, pentru ca
oricine să poată fi în cunoştinŃă de cauză. Nu trece o săptămână fără ca vreuna dintre numeroasele reviste feminine să nu aibă
pe pagina întâi un articol asupra problemelor de slăbire, înfăŃişând ultimele meniuri puse la punct de echipe de specialişti în
dietetică care, în lumina teoriei caloriilor, propun aproape fără deosebire, “o mandarină la micul dejun, o jumătate dintr-un
biscuit la ora 11, un bob de năut la prânz şi o măslină seara...”.
Totuşi, se poate pune întrebarea cum de a reuşit această acordare hipocalorică a problemei să ne iluzioneze atâta timp?
Există două răspunsuri. Primul este că un regim hipocaloric dă întotdeauna rezultate. Privarea de hrană pe care se bazează duce
obligatoriu la o oarecare slăbire. Dar acest rezultat, după cum am văzut, este întotdeauna efemer. Revenirea la situaŃia iniŃială
este nu numai sistematica, dar în majoritatea cazurilor, kilogramele puse depăşesc pragul anterior. Al doilea motiv este acela că,
în zilele noastre, “scăderea caloriilor” a devenit o formidabilă miză economică.
Exploatarea acesteia se realizează la un asemenea nivel, încât avem de-a face cu un adevărat lobby, ai cărui principali
beneficiari sunt industria alimentară şi câŃiva bucătari (interesaŃi), cu complicitatea specialiştilor în dietetică.
Teoria caloriilor este falsă şi acum ştiŃi şi de ce, dar nu înseamnă că sunteŃi şi debarasaŃi de ea. Pentru că este atât de
adânc înfiptă în mintea dumneavoastră, încât vă veŃi surprinde încă mult timp, de aici înainte, comportându-vă după principiile
sale.
Când vom aborda metoda de alimentaŃie pe care o recomand în cartea de faŃă, veŃi fi foarte tulburaŃi, în măsura în care
tot ceea ce vă propun poate apărea în totală contradicŃie cu această faimoasă teorie.
Dacă este cazul, recitiŃi acest capitol, până când lucrurile vor deveni perfect clare.

In carte tz este tz dar nu stiu dc imi apare asa probabil ca sunt cu tastatura pe eng.

[cerra]

Eu inainte de Monti, asa cum am mai spus, am tinut o alta dieta apropiata de MONTI disociata pe mese(zic apropiata cu Monti ptr ac si aclo nu aveai voie sa combini grasimile saturate cu glucidele, cereale/paine integrale etc) si a dat rezultate fata de altele incercate pe baza mancatului pe calorii, dupa acre ma ingrasam exact asa cum zice monti mai mult de cum eram inainte. Am ales monti, ptr ca este mai simplu sa urmaresc si sa imi fac meniul dupa Ig decat sa ma tot gandesc la fiecare produs introdus din ce categorie face partesi sa vad cum si cu ce il combin.

Sunt foarte multumita.

[cerra]

[quote name='moatza' date='28 February 2013 - 11:25 AM' timestamp='1362043503' post='187788']
Petunie, io l-am lasat la inmuiat peste noapte, l-am fiert muuuuult a doua zi si tot n-am fost multumita.
[quote]

Parerea mea: lasati boabele de naut in apa sa stea la inmoiat 24 ore , apoi le fierbeti. Asta ptr siguranta ptr ca nu stiti cat de vechi/proaspete sunt boabele de naut.

[cerra]

[quote name='petunie' date='28 February 2013 - 10:22 AM' timestamp='1362039758' post='187783']


Vreau astazi sa fac spanac si as face un piure de naut pe langa,caci noi de obicei serveam langa spanac cartofi fierti si zdrobiti mai apoi in farfurie.
[quote]

Am vazut ca ai cumparat linte rosie. Faci un piure din linte rosie. Pui lintea in cratita, si pui tot cate putina apa fierbinte pe ea pina se fierbe, sa ramana mai groasa, apoi pui in ea unt, un galbenus de ou daca vrei si mixezi cu mixerul si gata piureul.