[quote name='Pisicasor' date='12 July 2010 - 04:15 AM' Asa cum am mai spus, pe langa problemele la gurita Edi mai are si altele, iar acum tocmai ne pregatim de o noua interventie. Nu stiu cand reusesc sa mai intru, pentru ca la noi in spital nu cred ca voi avea timp, dar sper cand intru sa vad ca tot asa bine mergeti.
Va pup si va imbratisez
[/quote]
draga mea, va pupam si noi si va tinem pumnii pt interventie. Sa mai intri dupa ce terminati cu spitalul. Sunt convinsa ca totul va fi bine. Edi e un copil puternic. Se zice ca Doamne Doamne nu da niciodata mai mult decat poti duce. Eu cred ca ei sunt asa puternici pentru ca Doamne Doamne vecheaza asupra lor sa fie puternici sa poata trece peste tot. Va dorim sanatate multa multa
multumesc din suflet ca scrii, ajuta mult, chiar daca sunt si parti mai neplacute, cel putin ma pun in tema si ma pregatesc.
Apai cu teama sa stii ca week-endul asta am avut un episod care ne-a speriat rau de tot. A trebuit sa chemam ambulanta. Au venit degeaba, slava Domnului, insa sperietura a fost cumplita.
Dara mananca, piureul de morcovi si mazare ok, insa fructele nu-i plac. Am incercat sa-i dam piure de pere si a facut urat. Sambata, crezand ca nu-i plac perele i-am dat piuere de mere. Am impresia ca nu-i place gustul ca e acrisor si refuza sa inghita. Tinea in gura si incerca sa vomite tot si nu putea. S-a speriat cand a vazut canu poate respira, noi ne-am speriat si mai tare cand ne-am dat seama ca nu poate scuipa si nici nu stie sa scoata mancarea din gurita si am sunat salvarea. Intre timp i-am scos totul cu pompita din gurita si usor usor si-a revenit. Urla de teama, de frica, intelegea ca nu poate respira si ii era teama. Am observat ca atunci cand stranuta piure se sperie tare ca nu mai poate respira. E cumplit de greu ca nu stiu cum sa-i explica ce trebuie sa faca si imi rupe sufletul bucati cand o vad ce speriata e.
A prins teama de piureuri de fructe si de abia abia le papa cu apa si lingurita dupa lingurita cu apa.
Salvarea a venit dupa vreo 3 minute de mie mi s-au parut o vesnicie. Cand au venit Dara zambea si radea. Ii trecuse frica. Au controlat-o sa vada daca a inspirat ceva in plamani si mi-au zis ca e bine si ca am actionat bine scotand totul cu pompita. Cand am auzit ca e bine, nush...parca momentul ala in care am putut respira usurata m-a rupt. A fost momentul in care am izbucnit in plans fara sa ma pot abtine. Mi-au luat-o din brate ca tremuram toata si plangeam in hohote.
Putin momente in viata mea m-au adus intr-un moment de asta unde "I am breaking up in tears".
Slava Doamnului ca totul a trecut si ca e bine. Mi-e teama acum de fiecare data cand tb sa manance. Ma rog ca lunile astea pana in noiembrie sa treaca mai repede. Sper ca dupa ce palatul e reparat sa ii fie mai usor.
Ce am invatat din toata povestea asta?
Lingurita de piure...apa....daca nu-i place un fruct nu tb fortat ca nu o sa inghita, incepe sa planga in disperare si e si mai nasol. Rabdare multa sa pape usor, mereu avuta pompita langa tine si in caz de ceva scos totul cu pompita si batuta pe spate sa o fortezi sa tuseasca totul.
Ma rog Celui de Sus sa nu se mai intample, nici nu vreau sa-mi mai aduc aminte.