Daniella, la 08 July 2010 - 12:02 AM, a spus:
da, au si nastere in apa,dar nu m-am informat prea tare la acest subiect, il putem adauga la topic foxyy?
argumente pro si contra nastere naturala/cezariana/in apa
Mie nu mi-e frica de ace si injectii (ce-i drept la amniocenteza mi-a fost un pic frica, dar a fost foarte simplu si recuperarea instanta, fata de ce citisem pe alte forumuri). Mie mi-e frica de durere si necunoscut. La nastere naturala nu stii cat va dura, cand vei termina si cum vei termina (posibil sa finalizezi tot prin cezariana de urgenta dupa cateva ore bune de contractii si dureri.
Apoi nasterea naturala este recunoscut de orice obstetrician si demonstrat statistic, ca este cu mult mai nesigura pentru copil decat nasterea prin ceczariana, ceea ce din pacate nu se poate spune si despre mama.
Problema varstei este foarte sensibila. Insist sa spun ca odata cu varsta oasele se intaresc, la fel ligamentele si articulatiile; chiar si tonusul muscular este diferit. Nu mai ai sanse sa te dilati ca la 20-30. Deci nu cred ca sora ta ar fi avut aceeasi usurinta la nastere, chiar daca nastea natural.
Oricum vorbim pentru ca e frumos sa imparti pareri si opinii, sa comunici, dar posibil ca in saptamana 38 sa-mi spuna medicul ca dupa pozitionare si dimensiuni este singura solutie cezariana, atunci nu va mai fi alegerea mea exclusiva

.
Eu nu cred neaparat ca si varsta mamei conteaza, ci mai degraba constructia organismului fiecareia si rezistenta la durere. Fiecare din noi ar trebui sa se cunoasca pe sine si sa stie cat de mult poate duce.
Si pentru asta va expun si cazul meu. Am nascut de doua ori, ambele nasteri naturale.Pe Tudor l-am nascut in tara la 35 ani si jumatate. Conditiile pe care cu toate le cunoasteti din spitalele romanesti.

Prima doctora am schimbat-o cand eram prin luna a 6-a, pentru ca desi mergeam la cabinetul particular si plateam consultatiile care nu era tocmai o nimica toata, astepta mereu si altceva in plus, ca doar deh...sotul era in Canada. Pentru ecografii si analize mergeam la spitalul unde activa si eram tratata ca si cum nu fusesem niciodata pe la cabinetul particular. Apoi am gasit un medic, recomandat de o ruda, la spitalul Giulesti. Bineinteles, consultatiile tot la cabinetul particular al acestuia.Am vrut nastere naturala, pentru ca de felul meu sunt o persoana foarte curajoasa...m-am gandit ca va durea, dar va trece. Pe la 12,00 noaptea m-am trezit si primul semn a fost pierderea dopului gelatinos. Am sunat medicul care intamplator era de garda la spital. Am ajuns la camera de garda cu dilatatie 3-4, doar cu cateva usoare contractii. La ora doua am intrat in sala de travaliu unde erau 5-6 paturi, 4 din ele deja ocupate... Moasa (singura mai de treaba. zambitoare, din tot personalul cu care am avut de-a face pe toata durata sederii mele acolo) mi-a facut o injectie, nu mai stiu ce si de ce...vitamine parca imi spusese. Si au inceput contractiile regulate. Tudor s-a grabit, intrasem in termen doar de doua zile, dar inca nu coborase...asa ca moasa mai venea din cand in cand si mi-l impingea cu cotul pe burta. Pe la ora 4,00 m-au mutat pe capra, deja ma dilatasem suficient, a venit si medicul, care mi-a rupt membranele...si am inceput. Dureri cumplite, simteam ca nu mai am aer sa respir in timp ce impingeam, moasa tot se apasa cu cotul ca sa-l impinga si ea pe bebe...medicul , bineinteles nu s-a abtinut sa nu vorbeasca vulgar :"lasa femeie c... jos"...Si pana la urma pentru ca nu reuseam sa imping suficient (deja imi iesisera ochii de atata efort

) mi l-au scos cu vidextractorul (pentru cine nu stie, asta arata ca o pompa mica,galbena, ca cea de desfundat chiuveta...cel putin asa imi aduc eu aminte ca arata in momentele alea). Epiziotomia n-am simtit cand mi-au facut-o, dar am simtit apoi fiecare impunsatura si mai ales cand tragea ata cand m-a cusut.La ora 4,50 nascusem...in mai putin de 3 ore. Inapoi in patul de travaliu am ajuns tot pe picioarele mele, caci patul/targa aia cu rotile de care se foloseau de obicei, era ocupata momentan

. Ca o paranteza, apropo de varsta...in salon am avut o fata care avea in jur de 30 ani, si care avusese travaliu fals 36 ore. Mama ei, ii tot spunea ca asteptase prea mult ca sa faca un copil, dar s-a calmat cand a auzit ce varsta aveam eu si in cat timp nascusem.
Pe Tudor l-am vazut de-abia la prima alaptare, ii era foame mititelului, laptele mi-a venit mai greu. Am rugat o scorpie de asistenta sa-i dea ceva supliment si mi-a raspuns rastit ca nu poate, nu li se da decat glucoza...cum i-am bagat insa ceva in buzunar, s-a putut. La urmatoarea masa, Tudor dormea linistit. Am dat peste tot - la medic, moasa, pediatra care semna iesirea din spital, infirmierele care ne faceau toaleta de doua ori pe zi... Imediat dupa nastere, la primul toaletaj a trebuit sa-mi puna sonda, foarte nemultumita caci probabil ii luam mult din pauza de tigari/cafea...si in urma careia m-am captusit si cu o infectie urinara. Asa c-a trebuit sa dau si medicului de familie care a venit acasa sa ma consulte. De ridicat din pat, dupa cateva ore dupa nastere eram fresh, coboram si urcam scarile fara probleme.Refacerea dupa nastere a fost rapida, taietura a fost mai dureroasa pentru vreo 3 saptamani.
Cu Mara, tot nastere naturala la 37 ani si jumatate, tot in 3 ore. Conditiile insa cele de aici,incomparabile cu cele din tara. Cand am ramas insarcinata am ales spitalul universitar din apropiere si mi s-a explicat ca desi, voi fi urmarita de o doctorita pe perioada sarcinii, cand va veni momentul voi naste cu medicul care se va nimeri de garda (ei fiind o echipa de 14 medici bine preagatiti). Pe langa analizele obisnuite si ecografii, am facut si amniocenteza , care-mi fusese recomandata pentru ca depasisem 35 ani (nu ti se impune). Care a decurs fara probleme, placenta fiind situata pe peretele posterior al uterului. Am avut contractii in saptamana 31. Am mers la spital si m-au monitorizat vreo doua ore, apoi m-au trimis acasa zicandu-mi sa nu mai ridic greutati si sa ma odihnesc pe cat posibil. Ceea ce, cu copil mic de nici doi ani, e aproape imposibil. Coboram doua etaje cu caruciorul (nu foarte mic

) si cu Tudor in brate ca sa mergem in parc, la intoarcere la fel, n-avea cine sa ma ajute sotul fiind la serviciu. Asa ca imediat ce-am implinit 36 saptamani au inceput iar contractii usoare. Am ajuns dimineata la spital, iar m-au monitorizat vreo 3 ore, apoi m-au trimis acasa spunandu-mi ca daca apar pierderi de sange, de lichid sau contractii regulate sa ma reintorc. La ora 18,00 n-am mai rezistat si i-am zis sotului, hai inapoi la spital. La 19,00 eram in sala de nasterii, impecabila...cam ca cea aratata de o fata din Germania intr-un mesaj anterior. Cu un singur pat si tot felul de aparate. Am cerut imediat epidurala. Mie nu mi-e frica de ace, injectii, singura neplacere este presiunea puternica pe care o simti in coloana cateva secunde. Ti se spune sa stai ghemuita cu barbia in piept si sa nu misti sub nici o forma, nici chiar cand ti se introduce acul. Apoi a fost superusor. Am nascut cu o rezidenta si cu o asistenta care ma tinea de mana, vorbind-mi bland, si care imi spunea cand sa imping si cand sa ma opresc. Nu m-au taiat, aici nu se practica epiziotomia decat daca e neaparat necesar, prefera sa te lase sa te rupi (la mine n-a fost cazul), pentru ca spun ca se reface mai repede locul decat in urma taieturii. Dar am avut noroc si nici nu m-am ruptImediat Mara mi-a fost pusa la piept, si pentru ca sotul era cu Tudor afara - fiind trimis sa completeze niste formulare - eu am fost cea care a taiat cordonul ombilical. In salon, unde am stat doua zile...erau doua paturi si o baie cu dus. Fiecare pat avea si un mic televizor fixat deasupra cu un brat mobil. Aveam tot ce ne trebuie la discretie. Patutul cu Mara il aveam langa mine. Pentru ca iarasi nu-mi pornise imediat laptele mi-au dat pompa + lapte suplimentar pentru bebelusa. N-am avut nici o asigurare privata. N-am platit nici analizele, nici spitalizarea...si aici nu se baga nimic nimanui in buzunar.
Singura neplacere in urma epiduralei, si pe care n-o consider 100% a fi rezultatul acesteia, este o criza cumplita de lumbago pe care am avut-o fix la un an de la nasterea Marei. Spun asta pentru ca mai avusesem si alte crize de lumbago cu multi ani inainte de a naste pentru prima data.
Eu va doresc multa sanatate, atat bebeilor, cat si mamicilor, nasteri usoare - indiferent cum decideti sa nasteti - refacere cat mai rapida, gandire pozitiva si incredeare ca totul va decurge normal. O zi/seara placuta.
PS. Mi-am adus aminte, am o prietena aici care a nascut la 41 ani, fara probleme...tot nastere naturala. Al doilea copil, diferenta de 17 ani fata de primul.
Edit. C-am uitat sa va spun, inainte de a ramane insarcinata cu Tudor eram foarte activa din punct de vedere sportiv. 3 zile pe saptamana mergeam la sala + bicicleta si role inca doua zile. Asta a contat foarte mult.