eu nu am prins bunicii, decat pe mama lui tata si pe ea numai pana in 5 ani si nu-mi amintesc prea multe chestii
dar am vazut cum e cu parintii mei fata de copiii lui frati-miu.
tata e o enciclopedie ambulanta si a vorbit cu cel mare tot timpul, asa ca el, copilul, chiar daca s-a nascut din parinti super taciturni, este foarte vorbaret si are un limbaj academic, de uimea pe toata lumea de la 2-3 ani cu ce cunostinte si vocabular putea sa aiba. Poate e un pic cam serios (exceptand porcaria de gameboy si jocuri pe pc, care nu tata i l-ea pus in brate garantat). In plus tata iesea cu el in parc de doua ori pe zi, facea copilul miscare se juca in aer liber. Astfel, a vorbit perfect si direct clar, fara un cuvant stalcit de la 2 ani . Acum, de 2 ani de cand tata nu mai poate (are 80 ani) la ala micu' e mare diferenta: a inceput sa vorbeasca mult mai tarziu, are acum 2 ani si 7 luni si inca vorbeste amestecat pe limba lui ... . Amandoi copii stau mai mult in casa, ala mare nu mai vrea nici in parc din cauza gameboy-ului. Ca ma luase asa o panica cu baietii ... si am zis doamne ajuta cand am aflat ca e fetita, pentru ca si copiii prietenelor mele (11-13 ani) au aceleasi unice preocupari: jocuri pe pc si gameboy (nr 3, 4, 5 ultimele jocuri). Va rog

nu lasati copiii sa deprinda asemenea preocupari.
I-am spus si lui tati (el joaca online canasta, mai joc si eu dar f rar) ca ii interzic sa se joace in fata copilului vreodata, ca noi suntem primul exemplu.
Intr-adevar parintii (Si prietenii) se amuza de fiecare prostie a copilului si nu ii poti face educatia atunci cand lumea rade cand copilul spune sau face prostii in loc sa-i spuna ca nu este bine asa si de ce.
Mai vedem ... eu una am dus lipsa bunicilor ... Eu cred ca e fain sa ai bunici.
Sper ca bunicii bebelushei mele (De fapt mama lui tati o sa steda cu ea dupa ce eu plec la serviciu) sa nu-mi iasa din litera cartii in ceea ce priveste educatia, o sa le dau instructiuni in acest sens ..., dar ce stiu eu ce fac ei cand merg eu la serviciu?!?