Odata, intr-un octombrie spre sfarsit, a fost ziua prietenei bune.A serbat-o la munca, fiindca avea mama bolnava si nu pre-i ardea.
Atunci am mancat ceva ce nu mi-ar fi dat vreodata prin minte ca exista si ca voi manca eu.
Am mancat CHIPEARCA.Asa-i zicea ea. I-am cerut reteta.Am verificat-o si la prietena foarte buna si v-o spun si voua!
Pipearca, sau pipearca, depinde de ramura de descendenta a aromancei, e o mancare usor de facut, usor de mancat dar greu de uitat.Este cea mai simpla reteta pe care am auzit-o, dupa apa fiarta.Tot in functie de ramura, e cu ardei grasi cruzi sau copti.Meglenii o fac cu ardeii copti.
Nu are cantitati, fiecare pune cat crede ca poate manca.Eu, pentru doua portii am pus asa:
4 ardei grasi (cei 2 ardei kapia sunt din alt film, bulgaresc)
4 oua
4 rosii (doua le-am copt)
200 g cas sarat (musai) de oaie
2 linguri de ulei
Am copt ardeii si doua rosii (doua erau prea moi si nici n-au vrut pozate), i-am curatat de coji si seminte si NU i-am spalat.Am taiat ardeii ca pentru salata, fasiute sau cum vreti voi, dar nu prea marunt si i-am calit in ulei.
Cand au capatat putina culoare, am ras rosiile si i-am mai lasat cateva minute sa se-mprieteneasca, timp in care am amestecat branza cu ouale si le-am turnat peste legume.
"De amestecat nu amesteci ca-n tocana!Usor, pe dedesupt, sa nu se lipeasca!" Asa a zis fata, io, copil cuminte si ascultator, asa am facut.
Nu e nevoie de nici un condiment, cu atat mai putin piper.Machidonii nu folosesc piper alaturi de branza de oaie.
De aratat nu prea are ce arata, nici nu are pretentii de concurs de miss, dar va asigur ca are un gust...
Se scade mancarea, dar nu chiar foarte tare, ca uscata nu mai are gust. Nici sare nu trebuie, ca are branza.Merge cu un vin vechi si rece...
E buna si calda (ca nu m-am putut abtine), dar si rece e fantastica.
Varianta cu ardei cruzi e la fel, doar ca se calesc ardeii cruzi pana se inmoaie. De rest, la fel.