Salutare
Pentru fiecare tara in parte e regim separat si cerinte diferite. Australia nu accepta animale de-a dreptul din Romania (am citit undeva ca doar de prin 2016 ar fi posibil) si animalele trebuie sa stea in carantina 6 luni in oricare alta tara (inclusiv Serbia, Ungaria, Bulgaria) si trebuie urmat protocolul de pe pagina oficiala. Noi l-am dus pe Mio la parintii mei in Olanda si a stat la ei acasa; daca aveti un cunoscut care sa va primeasca animalutul e foarte bine. Nu trebuie neaparat sa stea intr-un centru anume daca aveti prieteni/ rude care sa-l gazduiasca. Ei trebuie sa mearga cu el la un veterinar pentru primul vaccin, analizele de dupa, sa urmareasca protocolul. In afara de Australia nu stiu pe altii sa fie asa stricti (ca sa nu spun batuti in cap

). Protocolul acela a trebuit urmat cu sfintenie, altfel nu-l mai primeam pe Mio.
Pentru noi au expirat in final cele 7-8 luni de cand l-am lasat in Olanda (trebuiau 6 luni de la primul vaccin facut acolo dar intre timp au schimbat un pic regulile si perioada s-a lungit) si aseara l-au lasat ai mei la compania ce se ocupa de zborul animalutelor, azi ia primul avion spre Kuala Lumpur

. Toate vaccinurile, testele, hartiile le-am platit noi, la fel si compania de l-a expediat si biletul de avion.
Dupa doua zile va ajunge in Melbourne si va mai sta aici 10 zile in carantina. Aici va sta singur in camera lui (1m/2m) si il pot vedea in fiecare zi intre anumite ore. Animalele stau fiecare separat ca sa nu fie probleme de boli sau minuni si sa le imparta intre ele. Carantina de aici o platim iar noi, indiferent daca ii ducem mancarea cu care e el obisnuit sau nu, pretul e acelasi.
Poate as fi putut sa-i gasesc o gazduire fictiva in Ungaria, la Budapesta, si de fapt el sa stea cu noi si sa facem sistematic drumurile Timisoara-Budapesta. Dar fiind vorba de Australia nu am vrut sa riscam nimic.
Mi-a fost cumplit de greu lunile astea fara el, credeam ca nu se mai termina dar am avut noroc ca era obisnuit sa stea cu ai mei si ii cunostea. Lui i-a fost binisor la inceput spre foarte bine la final, reusise sa se inteleaga cu nepotica mea si nu o mai composta chiar de fiecare data

.
Nu a fost extrem de complicat dar nu e placut sa-l stiu departe si sa nu am idee ce i se intampla pe drum, cum e manipulata cutia, daca ii e frig, daca e stresat rau sau daca bea destula apa...Vineri insa e prima zi cand il pot vedea si nu ma mai gandesc la nimic altceva
M-am intins la povesti dar cand povestesc de Mio nu pot sa ma rezum niciodata la 10 cuvinte, mereu ma intind