Azi un pic de liniste, incerc sa-mi revin si nu reusesc."Norocul " meu a fost ca zilele astea am fost la munca si m-am abtinut sa nu mai plang, in schimb al meu in cele doua zile de weekend a fost terminat.Nu l-am vazut in 17 ani de casnicie plangand cat l-am vazut zilele astea.Am suferit si dupa moartea lui D´artagnian, si dupa Mimmi,desi la ea eram putin mai impacata dat fiind varsta, dar Schatzi avea doar 7 ani, nu a avut probleme grave, inafara de felul in care a venit acum 2 ani jumate la noi in familie, de era slab ca se simteau oasele, ii cadea parul, ii curgeau ochii, altceva grav nu avea.In vara cand a venit schiopatand l-am dus imediat la dr, i-au facut injectie , pana am ajuns acasa nu avea nimic.La fiecare control totul era ok, cu toate aste sfarsitul lui a fost unul tragic cu o boala care nu se poate depista usor si in momentul cand se manifesta e prea tarziu:(
Sambata dimineata se arata o zi normala, m-am trezit Schatzi m-a intampinat cum facea mereu, i-am dat sa manance si lui si lui Mitzi, apoi el a iesit afara.Cam la 10-15 minute l-am auzit "mau", dar mieunatul care imi dadea de stire ca a adus trofeu in casa.M-am dus jos sa vad, el statea in pozitie ca si cum ar urmarii ceva.Ma ramas acolo ca mai aveam treaba si l-am observat ca se ridica si trage o labutza dupa el.Iara mau, l-am dus sus ca sa nu se chinuie urcand, l-am pus in cosulet, n-a vrut sa stea, s-a ridicat si in momentul ala am vazut ca de data asta isi trage ambele labute anterioare.M-am speriat si m-am dus sa-l trezesc pe al meu si am sunat la vet, cu toate ca ei nu sunt deschisi in we.Saracul plangea de ti se rupea sufletul, se tot misca de colo colo tarsindu-se pe labutele din spate.De la vet ni s-a spus sa nu fie lovit de o masina, da stiu ca el nu iese in strada, ne-au trimis la o clinica.Al meu m-a lasat la munca si a plecat mai departe cu el.Numai de lucru nu mai aveam chef stiindul asa. Dupa vreo 2 ore imi scrie al meu: " e mai bine, doarme".Mai m-am linistit, dar linistea mea a mai durat inca vreo 2 ore.A venit sa ma ia, a spus ca i-a facut calmant si acum doarme.Cand am intrat in casa SOC: abia atunci mi-a spus ca din pacate somnul lui e unul vesnic.
O boala necrutatoare ne-a luat baiatul de langa noi.Desi sotul i-a spus dr ca nu conteaza banii, platitm oricat este necesar ca sa-l tratam, raspuns a fost ca nu se poate face nimic, se pot face calmante dar nu-si v-a mai revenii.In momentul in care a ajuns la clinica deja avea mebrele inferioare paralizate si avea dureri groaznice.Nu mai simtea saracul nici ca a facut pe el.
Durerea sotului pe langa pierderea in sine e si ca el a fost cel care si-a dat acordul pentru eutanasiere.
Acum isi doarme somnul vesnic in gradina in locul lui preferat.Probabil ca multi o sa zica ca ne-am cam dereglat,dar in momentul de fata baiatul nostru are un mormant cu flori, candela de ii arde de sambata non stop, castroanele inca nu i le-am strans iar acolo ard alte candele.
Mereu am impresia ca-l aud, in casa e asa de liniste fara el,iar golul lasat in sufletele noastre e imens.
Schatzi1.jpg (279.62K)
Number of downloads: 0
Ajutor
Peter, la 11 October 2014 - 06:46 PM, a spus: 
Greu sa iei asemenea decizii! Imbratisari de la noi 
Big hug, Gabi . O decizie grea si dureroasa pentu tine, dar măcar consolează-te ca nu a suferit el 
RIP, Schatzi, taciunel frumos 