
Sarcina, cea mai frumoasa perioada...
#1103
Postat 11 September 2010 - 03:46 PM
Am ajuns la 7. M-au monitorizat CTG aveam contractii. Mi-au bagat o branula verde groasa si care m-a durut rau de tot (asta m-a inspaimantat mai tare decat eram deja). M-au bagat la 8 in sala, mi-au facut rahi-peridurala, m-au lungit in pat. Singura doctorita care nu prea mi-a placut a fost anestezista. Anestezistele astea toate sunt mai dure asa ... . Era o echipa de 12 medici, asistente, infirmiere (obstetrica-ginecologie 2 medici cu 2 asistente, anestezista + asistenta ei, pediatra + asistenta, inca 1 asistenta ce a ajutat la stem, moasa si infirmiere. Au vorbit cu mine tot timpul pe rasnd fiecare imi mai facea cate ceva. Imi spuneau ce imi fac si ma intrebau daca sunt ok. Evident inainte de a incepe le-am spus ca am pampersul plin, ca sunt lesinata de frica..., daca mai trebuia spus ... aveam o fata crispata si tremuram, de zici ca ma dusesem la taiere lol -. Mi-au montat sonda.
La 5 minute dupa ce s-au pus pe treaba am auzit dr meu spunand: avem capul, avem o circulara, gata avem copilul: si imediat se aude tipatul bebelushei mele... ohoho ce mai gornitaaaa … si a continuat sa tipe pana a fost gata infasata si mi-au dat-o la pupat. Mi-arata dr. nou nascutul cu pasarica spre mine: e fetita! Apoi imi arata si capul, copilul cu totul ud. Mi-au dat lacrimile de fericire. Nu pot exprima toate sentimentele care m.au coplesit atunci. E o experienta fantastica, toate mamicile stiu! … era puiul meu atata asteptat. Apoi l-au predat moasei si pediatrelor, iar obstetricienii s-au ocupat de cusut uter, perete abdominal si piele, recolatare stem. La 8:06 a intrat dr meu in sala si nu erau inca gata anesteziile, la si 8:22 era copilasul meu deja nascut.
In 15 min (zic eu cu aprecierea mea anesteziata) dupa ce l-au curatat, au facut testele pt scorul APGAR si infasat mi-au dat bebelusul la pupat si mi l-au lasat 5 minute sa vorbim, sa ne privim in ochi si sa o pup. In timpul asta ma coseau. A fost un moment fabulos! Eram atat de fericita ca nu imi mai incapeam in piele. Apoi mi-au cerut voie sa o duca la tati si sa-i faca masuratorile.
Nu am simtit durere deloc (eu credeam ca nici nu au inceput asa mi-a spus anestezista si dintr.o data au scos copilasul). Apoi la cateva minutele aveam bebelusul meu in brate … parca cumva ii recunosteam vocea, pielea, mirosul, ochisorii, obrajorii.
Apoi pediatrele au iesit cu bb si au mers cu tati la nou nascuti, unde l-au masurat, cantarit, verificat. Nu are nici un semn particular, stare de sanatate si reflexe de nota 10.
Eram in continuare crispata ... nu stiam ce va sa vina si ma asteptam ca totusi va veni si ceea ce urma sa fie rau. M-au intrebat de ce tremur (muschii fetei tradau ca in continuare mi-era asa o teamaaa).
Pe la 9 m-au dus in postoperatoriu, 20 ml oxitoccina pe vena si au inceput medici si asistente sa vina sa ma verifice la fiecare jumatate de ora: verificare contractie uter, masaj la uter, cutiuta cu gheata si deasupra saculet cu nisip, sangerare putina doua tampoane. La 9 si jumatate o asistenta pediatra de la nou nascuti mi-a adus bebelusul. Mi l-a pus la san si mi-a cerut permisiunea de a mi-l mufa si de a verifica daca am ceva in san. Aveam primele picaturi de colostru asa ca bebe a mufat si a supt picaturile acelea. Ce noroc! Toata lumea ma incuraja: ca am colostrum, ca uterul e bine, ca taietura e bine, sangerarea e bine. A contat enorm la psihic. A venit tati imediat inainte de prima vizita a bebelushei, dar nu l-au lasat decat 10 minute din 2 in 2 ore in post operatoriu atata aveau voie taticii sau rudele de grad 1. Noroc ca a apucat sa fie si el la prima mafare a bebelinei, sa traiasca cu noi momentele acelea de fericire. Apoi i l-au dat-o lui sa-o ragaie, dupa ce l-au invatat cum si i-au pus.o pe umar practic. In rest dadea tarcoale la nou nascuti sa-si vada puiutul. Pediatrele au continuat sa-mi aduca bebelusa la fiecare 3 ore si sa mi-l puna la san, mufandu-mi-l ele. Erau multumite de productia din sani, ma incurajau. Fata de langa mine care a iesit din opertie cu 2 ore dupa mine, nu avea nimic in san, dar si ei i-l mufau la fiecare 3 ore, a alaptat si ea (ne-am intalnit pe hol duminica). La fel dr meu ma incuraja ca uterul e f bine, ca taietura e bine, sangerare bine si ca sunt mamica si ca voi reusi si sa alaptez. Mi-a spus sa am grija de bebe si cat de important e colostrum pt bebe si ca revine a doua zi. Din momentul in care mi.au dat voie sa beau apa (cum am putut misca un pic picioarele, pe la 12 cred) am baut 8 pahare de apa numai pana la 17 cand am iesit de la post operator si am mers la salon. La 14 m-am dat jos din pat (asezat pe marginea patului si ridica tropait din picioare. Iar la 17 mers prin salon, dupa care mi-au dat drumul.
Pana in momentul asta nu simtisem vreo durere (doar anestezista cu mana grea m-a verificat odata si inca o doctorita cu mana tot asa mai grea care au verificat uterul), pentru ca imi bagau calmante pe cateterul de la peridurala.
Cum am ajuns in salon mi-au adus bebelusa si am stat impreuna pana la 23:30 cand am dat-o la pediatre ca sa pot dormi pentru ca nu ma miscam prea bine deloc, trecuse si anestezia. Puteam sa merg, dar miscarile care necesitau incordarea muschilor abdominali erau dureroase: ridicat, asezat, intors de pe o parte pe alta la orizontala, sculatul din pat. Au continuat calmantele.
A doua zi dimineata mi-au scos sonda si am inceput sa ma plimb. La 12 mi-au scos si cateterul (Silvana sa stii ca nu m-a durut deloc desi eram speriata de povestea ta, ceea ce le-am si spus).
Pediatrele au continuat sa-mi mufeze bebelina, de a doua zi dimineata. Dupa san fetita primea completare intai 40 ml lapte, apoi 60 ml. Cu fiecare zi am avut mai mult colostrum si mai mult, luni dimineata mi s-a instalat lactatia, sanii erau plini si grei si si-au dat drumul sa curga liberi. Inainte de plecare am pus pompa la ambii sani pentru ca simteam noduli si erau tari si fierbinti. Nu am avut febra laptelui, asta a fost tot. Nu am avut ragade, doar dureri in sfarcuri si mamelon, si tensiune in san, pana prin ziua a 5-a (de a doua zi dupa instalarea lactatiei nu am mai avut dureri.
Maternitatea, echipa de medici, asistente, infirmire chiar si femei de serviciu profesionalism si atitudine nota 20! Tratamentul acordat si mie si bebelusei a fost cu suflet. Sunt f multumita de alegerea facuta, a meritat pana la ultimul banut!
Rcuperarea nu a fost Abracadabra, dar durerile nu au depasit in intensitate durerile menstruale in cazul meu. Recuperarea a continuat si acasa, nu am fost vioaie la miscari ce presupun incordarea muschilor abdominali din prima zi de extgernare, dar nimic mai dureros decat durerile menstruale si cu calmante se duc de tot. Imi ridic copila si ma ocup singura de ea, cu tati dupa serviciul lui.
Deci da, alaptez. Chiar imi curg sanii de prea plini. Pediatrele m-au ajutat ca habar nu aveam eu despre cum trebuie procedat. Daca nu erau ele, precum si politica spitalului (e spital din grupul UNESCO - prieten al copilului) probabil nu aveam aceasta experienta fantastica. Conteaza enorm pediatrele si doctorii sa sa te incurajeze sa faci ceea ce trebuie. Daca nu am iesit bine din operatie si mi-au dat copilul la san, sigur ca m-am mobilizat sa fiu bine pt ea sa pot avea grija de ea, sa o pot alapta, sa ma pot misca etc. Sunt atat de fericita ca sunt acasa cu bebelusha mea si am grija de ea. Si in spital am fost atat de fericita dupa nastere.
Consider ca psihicul e fff important.
Eu si cu tati suntem in luna de miere cu bebelusul nostru.
Copilul a fost un inger in maternitate: a dormit si a mancat. A vrut sa suga la san picaturile de colostrum si a tras vartos nu gluma ceea ce ne-a ajutat pe amandoua sa avem luni inainte de pranz deja laptic.
Pe mine Garmastanul m-a ajutat (l-am folosit imediat ce am intrat in luna a 8-a). Desi bebelina a supt cu foc fiecare picatura si a muscat cu gingiile sfarcul pentru asta, nu am ragade si imediat ce mi-a venit laptele am si comprese cu lapte pentru ca imi curg sanii la ora mesei fetitei. Acum sanul meu s.a obisnuit cu tratamentul aplicat de fetita si alaptatul nu mai doare. Mai mult nici fetita parca nu mai strange asa de tare acum, pentru ca laptele curge mult mai usor decat ce era in primele zile.
Una peste alta eu am fost tot timpul optimista ca totul va fi bine si bebelusha mea va fi sanatoasa si cuminte. Consider ca psihicul conteaza enorm, precum si incurajarile de la maternitate si din familie.
In aceste prime sase zile acasa ne-am descurcat amandoua destul de bine. Acum trebuie sa invatam amandoua multe lucruri total noi: eu – cum sa ma descurc cel mai bine pentru puiul meu in noul rol de mamica, bebelusul meu cum sa se adapteze cel mai bine si sa descopere lumea. Aventura noastra a inceput din prima zi, inca din primul minut cand mi-au dat-o in brate si am inceput sa ne cunoastem.
Sa fim sanatosi si puternici toti 3 ca sa ne bucuram de experientele senzationale si de marea provocare pe care o presupun noile noastre roluri de parinti si de bebelus.
Doresc tuturor burticilor nasteri cel putin la fel de usoare si recuperari rapide ca a mea, bebici sanatosi la toata lumea!
Mult succes fetele si multumesc inca o data tuturor pentru suport si felicitari!
Sa stiti ca am citit si in spital cuvintele voastre frumoase



Hrana sa-ti fie leac si leacul sa-ti fie hrana. (Hipocrates)
Happiness must always be an inside joy!
#1104
Postat 11 September 2010 - 03:49 PM

Bebelusha e un ingeras scump si o iubim asa de mult!

Sissi tu ii mai dai biberonel? Sau ai reusit sa cresti productia? bei ceaiuri pentru stimularea lactatiei?
Oare Pisoi ce-o face? Parca nici ieri nu a intrat ...
Nasterile au fost din ce in ce mai usoare pe aici asa ca sper ca a ei e Abracadabra si a Floricelei albastre Hocus Pocus.

Hrana sa-ti fie leac si leacul sa-ti fie hrana. (Hipocrates)
Happiness must always be an inside joy!
#1105
Postat 11 September 2010 - 05:36 PM


Hrana sa-ti fie leac si leacul sa-ti fie hrana. (Hipocrates)
Happiness must always be an inside joy!
#1106
Postat 13 September 2010 - 04:31 AM

#1107
Postat 13 September 2010 - 09:51 AM
Daniella, la 11 September 2010 - 05:36 PM, a spus:


Daniela, multumesc de intrebare, imi cer scuze ca nu am raspuns ieri desi am intrat. Am reusit sa trimit un raspuns la alt topic dupa care am fost nevoita sa plec de la computer si nu am mai avut timp sa ma intorc.
Nici nu stiu ce sa-ti raspund, oricum sunt inca acasa, deci n-a venit vremea mea, desi aseara eram convinsa ca azi voi naste.
De ieri dupamasa au inceput contractiile si nu m-au mai lasat pana dimineata. De cate ori m-am trezit noaptea simteam contractie. Unele mai dureroase, altele mai putin. Si intepaturi in col cred, ca altceva nu prea are ce sa fie pe acolo. Si intepaturile in osul pubian cu care deja m-am oisnuit.
Ma simt ca o balena si mi-e din ce in ce mai greu sa ma ridic in special si sa ma misc in general - ca eu sunt tare iute de felul meu, acum ca melcu'

Mi-e cam ciuda ca s-au oprit contractiile, eu sunt pregatita sa nasc, si psihic si fizic.
#1108
Postat 13 September 2010 - 09:59 AM

#1109
Postat 13 September 2010 - 10:31 AM
sissi, la 13 September 2010 - 09:59 AM, a spus:

Sissi, multumesc.
Vineri e ziua mea de control. Incerc sa ma odihnesc, dorm cu mandra mea in fiecare zi dupa pranz si seara incerc sa ma culc inainte de 12 - ma gandesc si eu ca trebuie sa profit si sa prind somn cat cuprinde. Partea proasta e ca mi se pare ca ma ingras de la somnul asta, ca de mancat nu mai mananc asa cum mancam cand eram la servici - cam respect orele de masa si intre mese prea putin mai ciugulesc. Desi lumea imi spune ca nu m-am ingrasat, eu ma simt din ce in ce mai umflata...

#1110
Postat 13 September 2010 - 08:36 PM

M-am gandit sa dau si eu tickerul jos, dar nu am avut timp. Poate incerc acum.
Relaxeaza-te la maxim pana nasti, dormi cat de mult si gandeste pozitiv. Nu lua in seama durerile sau discomfortul ... asa trebuie sa fie, e normal ...(pe mine m-a indoctrinat tati cu aceasta fraza

Ce curioasa sunt ce sex are bebelushul tau


Hrana sa-ti fie leac si leacul sa-ti fie hrana. (Hipocrates)
Happiness must always be an inside joy!
#1112
Postat 14 September 2010 - 10:38 PM

#1113
Postat 14 September 2010 - 11:11 PM
refacere si mai rapida si BB sanatos.
#1114
Postat 15 September 2010 - 08:07 AM


#1116
Postat 15 September 2010 - 08:45 AM
Sa incepem pariurile? Ce-o fi , fata sau baiat?
Eu as spune ca-i fata


#1118
Postat 15 September 2010 - 09:30 AM

Pariurile pot sa inceapa! Eu vreau baiat, sotul vrea fata... lumea care vede burta zice ca-i fata... sarcinile au fost diferite (prima - fata)... cam astea sunt datele.
Eu ma pregatesc, am facut ceva provizii prin frigider si prin congelator sa aiba sotul ce gati cat sunt in spital si eu apoi daca ma intorc repede. Sunt linistita si m-am resemnat oarecum in privinta durerilor, incerc sa ma detasez.
#1119
Postat 15 September 2010 - 09:35 AM

Pe noi cine ne anunta?intra sotul sa ne zica de tine si bebe?
eu cred ca e baiat

Daca ai dureri incearca sa te relaxezi cu o baie calda.