Sumac - otetarul mirositor
.
.
Bunicile noastre foloseau pentru acritul mancarurilor agrisele, sau corcodusele verzi. Indienii de pe cele doua continente (cei cu turban si semn intre sprancene precum si cei cu pene) folosesc sumac-ul, sau otetarul mirositor.
M-am gandit sa vi-l prezint, pe cand eram la birou, iar in drum spre casa am si cules niste fructe doar pentru sesiunea fotografica, deoarece 7 luni in pom pe marginea drumului insemana o poluare considerabila. Copacelul il cunoasteti cu siguranta si voi din parcuri deoarece are o valoare peisagistica mare.
.
.
Fructele de otetar se usuca si se piseaza pana la formarea unei pudre aspre.
Aroma de otetar mirositor este placuta si caracteristica. Gustul este acru, fructat si astringent.
Bacele se usuca, se piseaza si pudra se presara in mancare; sau se pot macera in apa fierbinte si se zdrobesc pentru a-si lasa zeama, lichidul rezultat folosindu-se apoi la fel ca sucul de lamaie.
Otetarul pisat se pastreaza bine daca este ferit de aer, caldura si de lumina.
.
.
Mai multe specii din genul Rhus cresc in jurul bazinului Mediteranei; dintre ele, numai Rhus coriaria se preteaza la a deveni condiment. Varianta Staghorn Sumac (Rhus typhina) era folosita de amerindieni pentru preapararea limonadei indiene - sumac-ade, pink lemonade,
Numele german “Essigbaum“ (copac de otet) -folosit mai ales pentru Rhus typhina, planta ornamentala des intalnita in Europa- se referea initial la Rhus coriaria si se justifica prin gustul acru al fructelor.
Utilizari culinare : Otetarul mirositor (sumacul) este un condiment foarte popular in Turcia si Iran, unde fructele pisate sunt imprastiate cu generozitate peste orez. In amestec cu ceapa proaspat tocata este deseori mancat ca aperitiv. Binecunoscuta specialitate turceasca “döner kebap“ este de multe ori condimentata cu sumac.
In Iordania este foarte popular un amestec numit “zahtar“ (za'tar); acesta isi ia numele de la o specie locala de maghiran, care este unul din ingredientele principale. Cum acest maghiran nu se gaseste in afara regiunii, este inlocuit cu un amestec de maghiran cu cimbru de cultura, sau oregano. Apoi zahtar se prepara combinand maghiranul uscat cu seminte de susan, sumac, sare si, optional, piper. Amestecuri similare se pot gasi si in Siria si Israel. Zahtar se foloseste in special pentru a condimenta carnea fripta; combinat cu ulei de masline se mai poate folosi pentru a inmuia in el painea, la fel ca inruditul amestec egiptean “dukka“.
O alta utilizare a sumacului se intalneste in Liban, Siria si Egipt: fructele se fierb in apa pana rezulta o esenta extrem de acra, care se adauga la felurile cu carne si legume; aceasta metoda este cunoscuta inca de pe vremea romanilor si este foarte asemanatoare cu utilizarea tamarindului in bucataria contemporana indiana si indoneziana.
Ajutor
Bebe, la 10 February 2010 - 07:41 PM, a spus: 
(ma scuzati!)
) , dar nu mai am in casa pentru poza 
...
)
- nu-l folosec in combinatia aceasta desi imi place)
...
