[Piscotel]

Raluca,

Cum infuzezi smantana cu ceai ?

Eu pun lapte in ceai.Merge si frisca,sau ce-ai vrut sa zici ?

[Bebe]

W Mamadeus Paparotti, la 24 February 2010 - 12:00 PM, a spus:

Eu imi mai iau la computer cate un cartof fiert sau copt (curatat de coaja) si apas cu el in zatar , muşc si tot asa.

ş'o la fel, dar'l apăs în pesto (din ăla gata făcut, la borcan)....

[raluca elena]

Pisko, aici sint explicatiile lui Alex

[Piscotel]

Aha,aha,aha !

[Adriana]

Nico-Vya, la 10 February 2010 - 06:45 PM, a spus:

Adriana ,daca-ti lipseste din colectie , numa sa zici

Nu-mi mai lipseste din colectie Multumesc din suflet Nico, esti o comoara pretioasa precum sarea roz

[Alexandru]

Boabe de Tonka sau Kumaru

Au un parfum complex, de vanilie, caramel si migdale amare.
Le folosesc cu zgîrcenie, rase ca nucsoara, în diverse deserturi, cum ar fi ile flottante, creme brulee, etc.

Cum se apropie sezonul cireselor, iata o reteta de supa : 500g cirese, un pahar mare de vin dulce (muscat ottonel de preferinta), 50g zahar, o boaba de tonka. Se pune vinul la fiert cu boaba rasa de tonka si zaharul, se adauga ciresele, se lasa sa mai fiarba zece minute. Se lasa sa se raceasca si se da la frigider 4-5h.

Pentru Maya, un alt fel de gradina zen :

Trufe de ciocolata cu tonka si ceai verde matcha (foarte, foarte zen )

N.B. : Ca si nucsoara sau foile de dafin, tonka în cantitate excesiva poate fi toxica. Deci, mai ales pentru cei mici, folositi cantitati rezonabile.

[Adriana]

Mersi mon cher, am un pachetel mic adus de o prietena si habar n-aveam cum sa le folosesc

[Alexandru]

Adriana, la 02 May 2010 - 10:49 PM, a spus:

Mersi mon cher, am un pachetel mic adus de o prietena si habar n-aveam cum sa le folosesc

Cearca sa adaugi de pilda la pana cotta, nu ai sa regreti.

[Adriana]

Alexandru, la 03 May 2010 - 09:10 AM, a spus:

Cearca sa adaugi de pilda la pana cotta, nu ai sa regreti.

Ok, incerc

[Eataly]

Sare afumata, eu o pun pe covrigi , paine...

[Adriana]

Eataly, la 07 May 2010 - 11:16 AM, a spus:

Sare afumata, eu o pun pe covrigi , paine...

Eu o ador si am terminat-o, la Eataly n-am gasit-o, tre sa ma duc la Metro dupa ea.

[Foxyy]

Chimen (Carum carvi) este o plantă bianuală din familia Apiaceae, care creşte în Europa şi în vestul Asiei. El creşte pe solurile argiloase, uscate. Are, ca şi chimionul, nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta în condiţii ideale şi pentru a produce fructe aromate.



Planta este similară cu morcovul, cu frunze fin ramificate, care cresc pe tulpini de 20-30 cm. Peţiolul florii are 40-60 cm, iar florile sunt mici, de culoare albă sau roz. Frunctele (numite eronat seminţe) sunt achene în formă de semilună, de aproximativ 2 mm lungime.
Chimenul este o planta ierboasa, bienala. In primul an de la plantare, chimenul formeaza o radacina pivotanta, bine dezvoltata, si o rozeta bogata de frunze, iar in anul al doilea ramuri purtatoare de frunze, flori si fructe.

Radacina este asemanatoare ca forma cu pastarnacul si este comestibila. Tulpina este inalta de maxim un metru, in al doilea an. Pe ea gasim frunzele, usor aromate, dispuse altern. Se pot folosi si ele in bucatarie, la supe, cand sunt inca tinere si fragede. Chimenul infloreste la inceputul verii. Florile mici, albe, sunt grupate in inflorescente asemanatoare cu o umbrela. Fructele (boabele) ajung la maturitate in lunile iulie-august. Sunt mici, de foma ovala, dispuse in perechi de cate doua.

Sunt foarte aromate, datorita uleiului eteric, care poate reprezenta chiar sapte procente din bob. Uleiul contine: carvona, dihidroxicarvona, carveol, dihidrocarveol.

Confuzii: Chimenul (în engleză Caraway) nu este acelaşi lucru cu Chimionul - Cuminum cyminum (în engleză Cumin). Este incorect şi foarte mulţi fac această confuzie în diverse publicaţii, în special pe internet. De la chimen se folosesc în general fructele sau rădăcina, iar de la chimion se folosesc atât seminţele cât şi fructele. Seminţele de chimion sunt mai iuţi, mai deschise la culoare şi mai mari decât fructele chimenului. Chimionul este utilizat ca şi condiment cu preponderenţa în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, vestul Chinei, India, Cuba şi nordul Mexicului. Chimenul, pe de altă parte, este folosit la condimentarea brânzeturilor, a cărnii, sau la prepararea supelor şi cremelor de legume în special în Europa Centrală şi Scandinavia.

Planta preferă locaţiile calde, însorite şi solul bine drenat.

Cultivarea si utilizările

Fructele au un miros şi gust puternic, asemănător cu anasonul, care provine de la uleiurile aromatice conţinute. Fructele de chimen, întregi sau măcinate, sunt folosite ca mirodenie în diverse feluri de pâine, în special pâinea de secară.

Este numit كراويه în limba arabă.

Chimenul este de asemenea folosit în lichioruri, mâncăruri gătite la cuptor, precum şi în diverse alte feluri de mâncare, în special aparţinând bucătăriilor din Europa Centrală şi Scandinavia, un exemplu fiind varza acră. Este folosit şi pentru a aroma brânzeturile cum ar fi havarti. Akvavit şi câteva alte lichioruri conţin de asemenea chimen. Ceaiul preparat din seminţe de chimen este folosit pentru calmarea colicilor intestinale. Uleiul din seminţe de chimen este folosit ca ingredient în săpunuri, loţiuni si parfumuri. În una dintre nuvelele cuprinse în Dubliners al lui James Joyce, un personaj mănâncă fructe de chimen pentru a-şi ascunde urmele de alcool din respiraţie.

Tratamente naturale pe baza de chimen

Chimenul este foarte apreciat in terapeutica naturista datorita proprietatilor lui de a regla functiile stomacului, fiind si un antiinflamator intestinal. Cu mult timp inainte, chimenul era utilizat la vindecarea racelilor si durerilor de stomac, astazi el are intrebuintari multiple: trateaza anorexia, hemoroizii (pulbere de seminte de chimen), dismenoreea, bronsita, colicile intestinale, regleaza menstruatia si elimina viermii intestinali.
Ceaiul de seminte de chimen se recomanda pentru tratarea afectiunilor mentionate anterior. Cataplasmele cu seminte de chimen fierte ajuta la tratarea sanilor inflamati si umflati. (Wikipedia si Bioproduct)



Se mai numeste si secarea si este printre putinele condimente originare din Romania, diferite varietati de chimen crescand spontan prin fanetele si pe pajistile din zonele de deal, montane si subalpine. Fiind o planta foarte raspandita, exista numeroase cunostinte in medicina populara despre utilizarea semintelor sale. Decoctul si ceaiul din seminte de chimen se dadeau copiilor mici ca sa nu planga de dureri de burta. Se mai spalau cu el pe cap copiii contra bubelor, iar fetele din unele sate se spalau cu zeama de chimen calduta, ca sa se faca frumoase si sa aiba fata curata. Peste tot se punea in vin sau tuica, pentru pofta de mancare. Chimenul fiert in lapte sau apa se lua pentru bolile inimii. Pisat si pus cu putin unt se lua contra durerilor de stomac. Ceaiul din chimen cu iarba creata se dadea ca intaritor celor slabiti de boala. Se mai folosea la raceli sau pentru boli femeiesti combinat cu trandafir alb si malin alb. Femeile care aveau copii mici mancau supa de chimen, ca sa aiba lapte mai mult. Iata in continuare cateva utilizari medicinale ale chimenului validate de catre stiinta moderna:

* Sindromul colonului iritabil - se beau zilnic 2-3 cani de infuzie combinata de seminte de chimen. Tratamentul se face vreme de 4 saptamani, cu 5-7 zile de pauza. Are efecte antiinflamatoare intestinale puternice, ajuta la echilibrarea florei intestinale.
* Diaree, colita de fermentatie - se administreaza pulbere de seminte de chimen amestecata in proportie egala cu pulbere de frunze de menta. Se iau zilnic cate patru-sase lingurite din aceasta combinatie, pe o perioada de 1-3 saptamani. Combinatia chimen - menta este aproape imbatabila in mai multe afectiuni digestive, printre care diareea si colita de fermentatie, unde efectul lor este rapid, datorita calitatilor antiseptice, antiinflamatoare, carminative (determina eliminarea gazelor intestinale) ale celor doua plante.
* Alaptare - se consuma zilnic 1-3 cani de infuzie combinata de chimen cu miere. Mai multe studii au obiectivat faptul ca administrarea chimenului creste secretia lactata si imbunatateste calitatea laptelui matern. In cazul in care apar inflamatii ale sanilor in timpul alaptarii, se pune pe zona afectata o cataplasma cu seminte de in si de chimen macerate in prealabil, vreme de patru ore, in apa calda.
* Dispepsie - se administreaza zilnic patru lingurite din combinatia de pulberi de chimen si menta in proportii egale. Plantele trebuie sa fie proaspat macinate, pentru a avea un continut maxim de uleiuri volatile, care imbunatatesc secretia de bila si sucurile gastrice, elimina durerile abdominale. Nu mai putin de sapte studii clinice facute in ultimii 15 ani au validat combinatia chimen-menta ca fiind mai eficienta decat medicamentele de sinteza in combaterea dispepsiei.
* Astenie psihica, incapacitate de concentrare mentala - se iau cate 4 lingurite de tinctura de chimen pe zi, in cure de o luna. Uleiul volatil continut de semintele de chimen are efecte tonice nervoase, favorizeaza circulatia cerebrala, confera o senzatie de vioiciune si tonus mental.
* Halena (miros urat al respiratiei) - se mesteca dupa masa si intre mese, seminte de chimen. Au un miros placut si, mai mult decat atat, imbunatatesc digestia, eliminand cauzele profunde care duc la aparitia halenei.

Precautii si contraindicatii la tratamentele cu chimen

* La copiii mici se administreaza cu prudenta, intrucat - foarte rar - poate declansa crize de epilepsie. De regula, pentru copiii foarte mici este recomandat din acest motive feniculul in locul chimenului.
* La femeile insarcinate, supradozarea semintelor de chimen (peste 10 g luate zilnic) poate produce avortul. (Formula As)


Chimenul înfloreşte prin mai-iunie prin fâneţele şi păşunile umede şi pietroase de la munte şi face nişte fructe aromatice, stomahice şi diuretice, de te saturi spălând la scutece, după cum vei vedea mai la vale, cetitoriule.
Fiindcă sunt şi carminative, adică alungă gazele şi eliberează maţele, femeile de la ţară folosec frunzele şi fructele de săcărea ca să facă un ceai pentru sugarii cu mătricea (colică intestinală la burticea), iar fructele, fiindcă sunt aromate, servesc pentru prepararea patiseriei de casă sau a verzei murate, cât şi pentru pregătirea unei supe specifice, f. apreciate, în care chmionul nu e doar un condiment de calitate, ci materie primă de bază, cognate.
Fitoterapeutica modernă (Bojor & Alexan) recomandă ceaiurile pe bază de chimen ca adjuvant în:
- Bronşită (faza avansată de cocţiune sau cronică): infuzie din 1½ linguriţe fructe la o cană de apă, se beau 2 căni zi;
- Disfuncţii ale glandelor mamare: infuzie din 1½ linguriţe de fructe la o cană de apă, 2-3 căni pe zi;
- Dureri (colici) abdominale la adulţi (enterocolite, pancreatite, apendicite sau în anumite tulburări neurovegetative): infuzie din 1 1/2 linguriţe plantă la o cană de apă, 2-3 căni pe zi, dintre care una dimineaţa, pe inema nemâncată;
- Dureri (colici) abdominale la copii (balonări, datorită fie înghiţirii aerului, fie unor procese fermentative): infuzie din 1/2 linguriţă fructe la 100 ml apă (cantitatea ce se dă este în funcţie de vârsta copilului).
Se mai vorbeşte de aplicaţii cu chimen în: anorexie, constipaţie, dispepsie, enterocolită, hipogalactie. (avp - Mic dictionar de nume si leacuri vegetale românesti)

[Eataly]

Alexandru, la 02 May 2010 - 11:49 AM, a spus:

Boabe de Tonka sau Kumaru


N.B. : Ca si nucsoara sau foile de dafin, tonka în cantitate excesiva poate fi toxica. Deci, mai ales pentru cei mici, folositi cantitati rezonabile.

Acu caut Tonka!Mi se pare mie sau grebluta aceea e comestibila?????

[Eataly]

Arborele de anason stelat este peren, de dimensiuni mici pana la medii, putand atinge 8 m. Frunzele sunt lanceolate, iar florile axilare sunt galbene. Fructul are forma de stea, cu cinci pana la zece varfuri ce contin semintele. Au coaja groasa, de culoare ruginie, si ating lungimi de pana la 3 cm. Fructele sunt culese inainte de coacere, apoi uscate la soare. Copacul este cultivat mai ales in China, Japonia, dar si in Laos, Filipine, Jamaica. Anasonul stelat este dulce si aromat, dar mai puternic decat anasonul. Tinut in containere ermetic inchise, la adapost de aer, lumina si umezeala, se poate pastra mai bine de un an.

Principalele elemente pe care le contin 100 g de fructe sunt: ulei volatil 1,2-6 g format din 80-90% anetol, metilcavicol sau izoanetol, cantitati mici de cetone si aldehide anisice si aldehida acetica; lipide 10-20%; 20% protide, zaharuri, amidon, 6-10% substante minerale.

Inca nu l-am folosit, ador mirosul, deschid punga si inhalez ca aurolacii.

[W Mamadeus Paparotti]

A inflorit cimbrisorul la munte!

.

.
Offtopic liric:
A ce miroasa cimbrisorul?
Miroasa ca adolescenta incandescenta, ideala si patimasa.
Miroasa ca drumentiile montane ale tinereteii trecute.
Miroasa a ceaiul purpuriu de cimbrisor fiert in bivuac si baut fierbinte din conserva golita de fasole cu costita, in noaptile spuzite de stele in care muntii rasunau de cantecul nostru vesel si tanar.
Miroasa ca stancile incinse de soare de la intrarea in defileul Râmeţilor.
Miroasa cuminte si mirat a prima pereche de sani, dumnezeiesc de perfecti, incredibil de rotunzi, stralucitor de albi, ce s-au dezvelit pentru prima data sfios si increzator in fata adolescentului indragostit care i-a acoperit cu sarutari recunoscatoare si flori vinetii de cimbrisor salbatic.

.

.

Cimbrisorul salbatic (alpin) - Thymus serpillum

"Cimbrisorul numit si buruiana-de-balsam, cimbrusor, cimbru-de-cimp, cimbru-salbatic, iarba-cucului, lamiita, sarpun, tamiita, timian, cimbru creste pe pasune insorite, pe povirnisuri si pe liziere inguste si prefera musuroiul mic de furnici de pe cimpii. Are nevoie de mult cladura si mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase si pasunile alpine unde caldura pamintului radiaza in mod special.
In arsita soarelui amezii, din pernitele florilor violete se revarsa un parfum foarte aromat care atrage insecte si albine. Au o mireasma cu totul aparte.
Cimbrisorul infloreste din luna mai pina in septembrie,si in perioada de inflorire a plantei se recolteaza partea ei aeriana,care se foloseste atat ca planta medicinala,cat si ca si condiment.Frunzele asezate opus, sunt mici, ovale si cu marginea intreaga, uneori usor recurbata in jos.Florile sunt de dimensiuni mici, roz-purpurii sau albe.
Cimbrisorul nu este o planta pretentioasa. Se cultiva foarte usor si in ghivece, nevoia cea mai mare fiind de lumina si caldura.Astfel vom avea la dispozitie un condiment proaspat tot timpul anului.
Este des folosit la aromatizarea fripturilor,a gratarelor, dar si a sosurilor pentru peste,a mancarurilor cu carne sau cele cu legume,la prepararea carnatilor si a muraturilor.Merge foarte bine in combinatie cu cimbrul de camp,piperul negru,lamaia.
Se usuca la umbra, in incaperi bine aerisite, la o temperatura de cel mult 40°C.Dupa uscare planta trebuie pastrata in saci de pinza in incaperi ferite de umezeala."

Il folosec cu mare placere in ceaiuri, salate cu rosii, vinegrete , pe fripturi, la peste, etc.
Combinatia de cimbrisor, fructe de ienupar, piper verde si cimbru mi se pare personal geniala pentru imbalsamarea pastramelor de vita si porc.

[Alexandru]

Eataly, la 11 May 2010 - 02:17 PM, a spus:

...Acu caut Tonka!Mi se pare mie sau grebluta aceea e comestibila?????

E facuta cu bucati de Mikado

[W Mamadeus Paparotti]

Asafoetida
Ferula assafoetida

Descrierea plantei si a rasinei ce se obtine din latexul recoltat din tulpina o veti putea gasi cu usurinta pe net.
Asafoetida

"Sunt cateva denumiri pitoresti, in germana “Teufelsdreck”, in franceza “merde du diable”, in suedeza “dyvelstrack” si in turca “seytan tersi”, toate insemnand mai mult sau mai putin cosmetizat “excrementele diavolului”, ceea ce da o dovada despre putinul entuziasm starnit de acest neobisnuit condiment in afara regiunilor unde este traditional."

Pe mine m-a intrigat denumirea respingatoare a acestei "rasini puturoase" in asociere cu bucataria indiana. Am cautat-o si in final am gasit-o intr-un magazin cu exoticale din mall-ul local sub forma de pudra granuloasa galbuie.
.

.
Primul lucru cand am iesit din magazin am desfacut capacul si mi-am bagat nasul in ea. Nu duhnea catusi de putin. Usturoiul granulat miroasa mult mai puternic. Apoi am gustat cu precautie. Se simte un gust ce se aseamana cu cel al cepei, al usturoiului, al prazului insa e particular.

Acasa am sotat ceva mai putin de o jumatate de lingurita,timp de cateva secunde in ghee (unt clarificat) incins. am adaugat orez si l-am "crescut' cu supa de legume. Nu am mai folosit nici un alt condiment pentru a-mi da seama de aroma.
E un gust cu totul si cu totul aparte.
Unul placut mie.
In afara de gusturile mai sus mentionate l-as asociat putintel si cu uleiul de trufe deasemenea experimentat doar anul acesta.

Am debarasat pudra de numele infamant si din asafoetida am inaltat-o la rangul de "Aşa fetiţa!"

Ca proba de foc, am testat orezul si pe papila necrutatoare si ultraconservatoare a Mamaroattei (fara sa-i spun - normal ). Reactia a fost
- Ai mai pus ceva...
- Ce anume?
- ... ceapa? usturoi? Nu-mi dau seama.
- E rau?
- Nu, de loc.

In afara de orez, am mai folosit-o cu mare placere si in mancarurile cu legume sotate.