Asaaa, deci e prima data cand fac asa ceva. Si a fost bun. Toata lumea a lins farfuriile.
Acum sa incepem. Neaparat in ordinea asta.
Se vine in viteza de la munca pe la ora 15. Se constata neputinciosi ca e tarziu, asa ca se trece la curatat sobele, daca nu vrem sa murim de frig. Se aduc lemne, se aduce sacul de pellet, se da foc la cea cu lemne si la si-un sfert se fuge cat de bine va tin picioarele sa recuperati copiii de pe la scoli.
Cand in sfarsit i-ati recuperat si aveti impresia ca v-ati linistit un pic, ii hraniti si de abia dupa aia puteti sa indrazniti sa va ganditi la cina.
Buuun, hotaram ca nu am chef sa le fac pizza, asa ca alegem paste. Bune pastele, toata lumea de acord. Acum alta problema: scurte sau lungi?
Luuungi, striga poporul... si integrale mama si cu Mara. Deci hotarat, in seara asta paste lungi integrale. Consecinta: vrea si mama (adica eu).
Si cu ce le facem? Poporul: ne duci cu presul ca ne faci gamberetti de cateva saptamani. Ei, atunci, cu gamberetti sa fie!
Hai ca mai avem un sfert de ora pana sa plec sa o duc pe Mara la catechism. La treaba, nu la intins mana.
Curatam repede doi scalogno (salota, imi da nenea google), ceapa daca nu aveti, si cu un fiiiiir mic de ulei de masline, la foc ffff mic le imblonzim o idee.

Recuperam din congelator punga cu gamberetti.

Si se arunca continutul peste ceapa. Nu va fie frica, se decongeleaza imediat.

Se invarte de doua ori si se constata, a nu stiu cata oara, ca suntem in intarziere. Zis si facut, se toarna bulionul/sucul de rosii/rosii in sos ce aveti voi prin casa se asigura ca totul e la foc mic si cu capacul pus se recupereaza Mara si se pleaca spre biserica. Giulia, nu are chef de ploaie, as aca ramane acasa.
Fuga fuga inainte, fuga fuga inapoi, ajungem iar la gamberetti nostri si la Giulietta.
Stati sa va arat cum au ajuns gamberetti intre timp.

Mai mestecam de vreo doua ori, ne asiguram ca nu-i tarziu si coboram in gradina sa luam niste patrunjel. Stiti voi care-i povestea, curatat, spalat, taiat...

Si pt ca mai aveam un pic si pierdeam autobuzul, ca de mai trebuie si sa muncim, am stins focul, am trantit foarte elegant patrunjelul si am pus capacul la loc.

Recuperam Giulietta, ne imbracam in viteza vantului turbat si se pleaca, din nou, la munca.
Acum, cu calm, urmeaza partea a doua a povestii.
Voi puteti folosi spaghetti integrale, ca de obicei si eu tot din astea folosesc, daaaar aseara aveam ceva marfa de contrabanda. Asa ca va prezint protagonistele.

Cum tipau toti de foame, am pus apa la fiert si am purces la prepararea lor, al dente, se subintelege.
Si cum, banuiesc, ca v-ati plictisit de povestea mea, va prezint produsul final direct din oala, ca la farfurie nu a mai avut nimeni rabdare sa ma lase sa fac... nici macar eu. Rusine sa-mi fie!

Pofta buna!