Pornim și după aia vedem noi ce iese, cu curaj, tot înainte!
O singură frică aveam: icrele!
Lăsând la o parte că pe aici sunt marfă de contrabandă, atunci când reușeam să intru în posesia unei cutiuțe o puneam pe mama la treabă. Pentru mine au fost până ieri un tabu.
De sărbători am primit cadou de la o prietenă câteva cutiuțe de icre de hering... I le trimisese mama ei din țară.

Le-am primit congelate așa că le-am aruncat și eu direct în congelator.
Și cum mă obseda pofta, mi-am întocmit planul de atac. Am făcut o pâine fără frământare din făină integrală, am sunat-o pe mama pentru informații, am căutat pe net și ieri am trecut la atac plină de încredere.
Dar, pentru că există un dar mi-am adus aminte că la Revelion prietena care mi le făcuse cadou mie a adus și icre făcute... Eu nu am mâncat pentru că erau făcute cu griș dar Vecina mea de scaun îmi zise că sunt cam sărate.
Mi se aprinse beculețul. În trecut și eu i-am zis mamei aceeași chestie, așa că am hotărât să le pun la desărat. Mai bine stăteam cuminte!
Nu le-am ținut mult în apă dar se vede că a fost de ajuns...
Am pornit bine cu câte un pic de ulei și alternam cu zeamă de lămâie. Experiență zero, așa că nu știam la ce să mă aștept.
Tot înainte!
Tot am citit că e bună apa gazată (că sifon n-am) așa că am pus o țâră... mai bine stăteam cuminte!
S-a tăiat! Buuuuun, hai să ne informăm iar după net... Apă gazată și zeamă de lămâie, le folosisem deja. Mai încercăm! Nimic!
Eram încă încrezătoare. Scurg uleiul și fac ceea ce nu credeam că voi face vreodată în viața mea: pun miezul de la o felie de pâine integrală. Trebuia să-mi iasă!
Yupiiii! Am salvat icrele! Fericirea pe mine cât casa.
Și o luăm de la început... Și mă puse bâțul la un moment dat să pun iar apă, mama ei de apă! Nu s-a tăiat, dar s-a făcut o chestie moale care nu avea nimic de-a face cu icrele.
Cu încredere, tot înainte! Nu i-am făcut nimic rău, punem ulei și mixăm , zeamă de lămâie și mixăm și dăi cu apă... Eram la capătul puterilor! După mai bine de 3 ore am abandonat!
Caut iar pe net și o găsesc pe Moatza care zicea de muștar. Mă întorc în bucătărie și o încerc și pe asta... Nimic!
Cum era o chestie moale am hotărât să o pun în strecurătoare și am lăsat să se scurgă tot lichidul (ulei, apă, zeamă de lămâie...). Am pus ce a rămas într-un castronel și după aproape 4 ore, cu ochii în lacrimi, l-am aruncat în frigider.
Am scos din congelator o altă cutiuță și mi-am pus toate speranțele în ziua de mâine.
Și ajungem la ziua de azi... Numai icre vedeam în fața ochilor. Cum am ajuns acasă am și trecut la atac. Pe astea nu le-am pus la desărat. Am avut eu o bănuială că de acolo mi s-a tras tot chinul meu.
Doar ulei pentru o bună perioadă de timp, nici măcar zeamă de lămâie. Când am prins un pic de încredere am început să alternez ulei cu zeamă de lămâie. Totul mergea ca pe roate, nici nu-mi venea să cred...
Încrezătoare și bine informată zic, hai să recuperez și eșecul de ieri. Am încorporat la icrele de azi, pe rând, câte o linguriță din "chestia" de ieri.
Succes pe toată linia! Nu-i așa că trebuia să fac eu un pocinog? Da' apă nu pun? Măcar un pic! Peste tot am citit că întărește, albește, crește.... Eu chiar să nu pun?
Hai că pun puțină și vedem mixând ce se întâmplă. Oare chiar nu puteam să stau liniștită? Ziceți și voi, după experiența de ieri ar fi trebuit să fug de apă ca d... de tămâie, nu?!
Norocul meu că am pus puțină și m-am oprit din a persevera.
Cam molcuță. Era mai bățoasă înainte de apa gazată dar nu am reușit să o stric de data asta.
Vă prezint minunea care m-a făcut să plâng... Asta-i reușita de azi.


Dar ce am greșit eu ieri? De ce ieri Nu iar azi Da?