[Carmella]

moatza, la 22 February 2019 - 10:46 AM, a spus:

am avut o colega care trecuse in partea cealalta a patologicului, ii era sila de mancare, o ingretosa gandul ca se face ora mesei si tb sa manance. nu ii placea nimic, in afara de tigara si cafea, nu avea nicio placere culinara - daca acceptam ca tigara si cafeau ar putea fi ceva de mancat

Cam așa am fost eu timp de mulți ani, după ce născusem și avusesem, imediat, și o sarcină extrauterină. În spital avusesem interdicție, ca după fiecare operație, să mănînc solide vreo săptămînă, apoi cheful de mîncare mi s-a dus de tot, mai ales că fumam și beam cafea toată ziua, cu greu și silă mîncam ceva mîncare, mai degrabă cîte ceva dulce pe la ora prînzului, de-astea ambalate, că apăruseră ciocolata Kiss, Snickers etc. Am avut 58 de kile cîteva luni, apoi au început să se îngrijoreze cei din jurul meu, mi-am făcut niște analize, inclusiv pentru HIV că era mare frica pe atunci (naștere în noiembrie 89, operația de extrauterină în iulie 90), nu aveam nici pe dracu, doar că nu mîncam. Mi-a revenit pofta de mîncare cînd, pentru vreo 6-7 luni, m-am lăsat de fumat, și am pus și vreo 7 kile. Dup-aia m-am reapucat și de fumat, dar deja mi se redesase și pofta de mîncare, în limitele normalității. Acum regret vremurile alea, dar atunci aș fi făcut orice să pun cîteva kilișoare pe mine și să nu mi se facă rău cînd vedeam ciorbă în farfurie

[alpha]

Am intrerupt postul la 1.30 cu un pretzel de la Lidl. Diseara vreau mici

[Wowerful]

moatza, la 22 February 2019 - 10:46 AM, a spus:

destul de grav cu explodatul asta, cat de mult se poate?
ma mai uit la documentare care trateaza problema obezitatii extreme, persoane care au ajuns la 200-300kg...cata tragedie pe fiintele alea!
de obicei, arata si fotografii cu ei din copilarie si pana la faza in care au ajuns: toti, dar absolut toti, au fost mari de la nastere, bebelusi mari, copii de 2 ani grasi, la scoala f grasi, in adolescenta obezi... si tot asa!
ce au gresit oamenii astia in ei? eu sunt absolut convinsa ca astia, orice ar face, nu pot trece de trauma asta.
daca el a fost dublu fata de un copil normal inca de la inceput, ce poate sa faca? adica sa nu manance, cat? sa fuga, sa faca sport, cat? e asa de nedrept ca se intampla asa ceva si ca stiinta nu poate interveni cu solutii mai la indemana, macar in cazurile astea.

ce usor e sa zici: nu manca! daca nu esti in situatia asta, il condamni - macar in sinea ta - pe cel care e altfel decat norma, dar sigur nu ai cum intelege prin ce trece.

mda, hai ca m-am lungit aiurea, n-are legatura cu IFu'

alpha, la 22 February 2019 - 12:08 PM, a spus:

Moatza, are legatura cu mancatul si-ngrasatul/ slabitul.

Bolile de nutritie (e corect?) /eatind disorders sunt o realitatea si cei care le au traiesc un cosmar. Drame care sunt destul de greu de inteles daca nu esti afectat direct. E usor sa spui "manaca!" sau "nu mai manca!"

Fie-mea mai mica a avut/are ceva probleme hormonale specifice adolescentei, nimic grav sau ireparabil, dar a luat in greutate mai mult decat era normal. E atat de greu sa vorbesti cu ei despre asta sau poate numai mie mi se pare greu. Frica cea mai mare a fost sa nu cumva sa exagerez si sa cada in extrema ca cea despre care ai povestit mai sus. Din fericire a inteles exact ce trebuia sa inteleaga, mananca normal, a redus doar portiile si rarit dulciurile si face mai multa miscare

Bolile omului modern.


Ma uitam la un documentar ( The magic pill ) unde la un moment dat se vorbea cu o persoana dintr-un trib din Australia- nu chiar salbatici dar ca oamenii de la noi de pe la tara. Femeia zicea ca in copilarie, persoanele mai in varsta ii invatau pe cei tineri despre ciuperci comestibile, radacini, plante medicinale, cum sa cultive, cum sa vaneze. Mai apoi au venit oamenii moderni cu supermarketuri si produse in ambalaje colorate, iar acum copii primesc Cola la micul dejun, ca asa se arata ca ei sunt prosperi si o duc bine. Daca inainte se murea de batranete, acum toti au diabet, sunt obezi, sufera de depresie.

Obezitatea infantila este ingrijoratoare. Nu e vina copiilor ca sunt grasi. E vina societatii in care traim si vina parintilor dar intr-o masura oarecum mai mica pentru ca sunt oameni care nu isi permit sa manance sanatos- sunt prea saraci si cartoful e mancarea lor de baza.

E vina sistemului care a venit cu ideea de 3 mese pe zi plus 2 gustari. Ce mananca un copil la micul dejun- cereale procesate de cele mai multe ori cu zahar cat cuprinde si ceva coloranti ca sa atraga pe cei mici. Cati copii mananca un ou dimineata?! Apoi la pranz pizza sau cartofi prajiti si piept de pui dar nu la grata ci dat prin pesmet si prajit (nuggets?), poate ceva crenvusti sau alte carnuri procesate. Cati copii au o salata la masa de pranz sau o masa gatita acasa? Apoi peste zi se mai mananca biscuiti si alte snakuri si mai stiu eu ce- ca ii e pofta la copil sau ii scade glicemia sau alta scuza de genul. Seara iarasi ceva pasta sau nu stiu.
Si se invata asa copilul de mic si apoi e greu ca vine adolescenta cu schimbarile hormonale de rigoare si kilogramele se acumuleaza.

Cred ca in Romania e mai usor. Stiu ca o sa primesc oua si rosii dar cred ca ne-a ajutat sa nu avem acces la produsele occidentului pana tarziu. Generatia mea nu a avut acces la toate "cucurile" actuale. La noi era sarbatoare cand dupa '90 ne cumparau parintii o sticla de 1 litru de Coca Cola- acum e la liber. Noi mancam mancare gatita si produsele erau de la tara/piata. In Romania inca exista piete unde taranii vin sa isi vanda produsele.

Sunt in US de 12 ani si incerc sa rezist si sa imi gatesc eu cat mai divers si sanatos. E usor sa aluneci pe panta gresita. Se munceste mult si nu exista timp pentru toate. Sa fii 8-12 ore la serviciu apoi sa mergi acasa si sa gatesti pentru inca o ora sau doua, sa iti pui casa in ordine, sa te joci cu copilul si sa mai apuci sa mai faci ceva si pentru tine! E extenuant, asa ca se cumpara cina la cutie si se pune la microunde si gata, ai salvat niste timp dar ti-ai faultat sanatatea.

Aceasta postare a fost editata de Wowerful: 22 February 2019 - 05:30 PM

[moatza]

eu am doua prietene cu fete mari, casatorite, cu copii de gradinita, la randul lor.
tinerele mamici sunt fete instruite, cu acces la informatie si au dorit sa-si creasca copiii corect si sanatos. ambele bunici imi spuneau cata atentie acorda meselor celor mici, cate fente fac prin parc sa nu fie copiii tentati de toate porcarioarele din mana altor copii, cum au impus - cu tact - niste reguli clare familiei apropiate in ceea ce priveste alimentatia copiilor, cum se straduiesc sa gateasca acasa mese sanatoase si sa fie niste modele ptr copii.
si a venit momentul integrarii in colectivitate aka gradinita cu program prelungit, privata bineinteles, unde taxa e chiar mai mare decat salariul minim pe economie.
s-a dus orice regula alimentara, copiii au dat de zahar, de prajiturele si gogosi/clatite, la alti copiii au vazut si ciocolata pentru prima data...ce briose cu morcov, indulcite cu fructe uscate? ce biscuiti cu seminte?
nu, nu exista peste tot gradinite "curate" alimentar - daca or fi existand pe undeva? ca sa nu mai zic c-ar tb sa fie cat de cat in drumul tau, aproape de casa/serviciu.
si asta-i inceputul, ca odata zburati de-acasa singurei, poate si c-un ban in buzunar, uita tot ce s-au straduit mamicile sa-i invete.
adica exemplul social darama orice educatie, dorinta de-a fi acceptat in grup, de-a fi cool, de-a fi ca ceilalti primeaza.

mie mi se pare ca civilizatia moderna ne-a invins si cel mai mult acolo unde ne doare, la capitolul sanatate a la long.

asta ptr ca tot a zis Alpha ca daca-i dam inainte numai cu IF se duce naibii topicu'

[Wowerful]

Momentan am norocul ca la gradinita unde merge copilul nu se da mancare- fiecare trimite mancare de acasa. Cumva il tin sub control inca, dar vede la altii si are o slabiciune pentru dulciuri insa are si masura ( pentru moment).
Nu bea sucuri, nu ii plac cele acidulate iar la celelalte nu se ingramadeste. Nu ii plac cartofii de nici un fel ( cateodata as vrea sa ii dau un piure). Ii plac pastele de ai zice ca se trage din italieni.
Eu ma gandeam sa il tranzitionez pe keto, dar am zis ca parca prea am gargauni la cap. Lasa-l si pe el sa fie copil

Din toamna incepe scoala publica, am sa vad atunci cum o sa fie.



Si on topic- azi am incheiat cu succes cele 16 ore de post si am mancat la 11.30 bacon cu oua.

[Adriana]

Wowerful, la 22 February 2019 - 06:42 PM, a spus:

Cumva il tin sub control inca, dar vede la altii si are o slabiciune pentru dulciuri insa are si masura ( pentru moment).

e normal, asa am facut si eu cu Marco si cu bomboanele si cu ciocolata
dupa ce a inceput sa vada la altii s-a stricat treaba

Wowerful, la 22 February 2019 - 06:42 PM, a spus:

Ii plac pastele de ai zice ca se trage din italieni.

stie ce e bun

[moatza]

Wowerful, la 22 February 2019 - 06:42 PM, a spus:

Momentan am norocul ca la gradinita unde merge copilul nu se da mancare- fiecare trimite mancare de acasa.

ooo, la noi nu e permis cu mancare de acasa,la astea prelungite, zic.
daca apare vreo toxiinfectie alimentara? si ei ar manca unii de la altii?

nepotul prietenei mele are intoleranta la lactoza si nu i se permite ca macar laptele lui special sa-l aduca. cateodata ii face ceai. daca ceilalti mananca unt cu gem, el mananca doar gem, daca altii mananca branza, el doar paine goala. imi era asa de mila de el cand imi povestea!

[Lapona Enigel]

Adriana, la 21 February 2019 - 03:23 PM, a spus:

moatza, la 21 February 2019 - 02:46 PM, a spus:

Adriana, hai sa mai facem un topic, ceva gen fluturasi/pasarele/stoluri intregi din capsorul nostru

ok

Super faina ideea!
Premiuuuuuu:

[Lapona Enigel]

Yelleu, ladies!

Ok, am incercat sa citesc TOT! Fratioareeeeee, dar scrieti! Apai, asa va vreau!

Am incercat sa citez mai multe posturi, respectiv crampeie de posturi ca sa raspund, insa stiind problema cu prea multe citate, prea multi zambilici in citate, bla, bla, mai bine scriu asa:

@ Daniella: Daca am inteles ceva eronat, atunci sa ma tragi de manecuta, te rog!

Ideea principala e ca tu de la 18 ani te tii sub observatie, te panichezi ca ai luat 5 kilograme (nu as spune ca brusc...sincer) , ai vrea la peste 40 sa ai ca la 18...47 de kilograme si tinzi sa crezi multe chestii de pe net, gen formule de grautate ideala...
Dani, eu nu am avut variatii de greutate de 5 kilograme in sus...ci de la cincisprezece in sus!!! Nu o singura data in viata, ci de cel putin trei ori, cu repercusiuni considerable asupra felului in care imi arata pielea, care, ba da, reflecta fidel constructia genetica. Sigur, este alegerea ta daca vrei sa iti investesti pretiosul timp liber in aprofundarea diverselor studii si opinii de pe net, insa, crede-ma: you can't beat genetics, baby! Never, ever! In ce ma priveste, am ajuns in sfarsit sa imi dau seama ca luarile mele si scaderile masive in greutate au de a face direct si puternic cu ce am trait in special in perioada copilariei si adolescentei si este o reactie a creierului si inimii la eventualii factori de stres prin care treci. Nu stiu daca ai fost vreodata la un nutritionist, dar daca ai senzatia ca te hranesti necorespunzator, du-te si vorbeste cu unul competent si, mai ales, poarta niste conversatii realiste si oneste cu tine insati si afla ce anume te-ar fi putut declansa aceast autocontrol, care se reflecta iar in dorinta ta puternica de a fi la peste 40 ca la 18...Si, daca tu crezi ca ar ajuta, iti recomand sincer sa vorbesti si cu un psiholog. S-ar putea sa faci niste descoperiri uimitoare in tine


Ai investit foarte foarte mult timp in citit multe surse si scrieri de tot felul pe aceasta tema. Iti dau un sfat cu totul sincer, din inima si bazat numai pe experienta personala: investeste mai bine din timpul asta, macar de doua ori pe saptamana in miscare, intr-una organizata, caci, se vede, ai nevoie de control si functionezi bine sub supraveghere. Sunt ATATEA feluri de miscare si crede-ma, iti spun iar din toata inima, si cel mai mare couch potato gaseste pana la urma placere intr-un anumit tip de sport. Dar, propriul tau Schweinehund (cainele-porc, daca e sa traduc mot-à-mot din germana, adica ala care locuieste in capsorul fiecaruia si umbla mereu numai cu nu in brate) trebuie sa ti-l invingi singura.
YOGA este un sport extraordinar pentru cei care nu sunt mari fani de iesit afara, de sport de rezistenta/anduranta de sport de forta, ca sa nu mai spun ca ajuta ENORM la slabit (lucru stiu de foarte putini este ca poate fi mult MULT mai extenuant decat un jogging) si te ajuta sa iti pui gandurile si eu-l interior in ordine.

Dani, fa-ti un bine si incearca! Insa tine minte ca trebuie sa iti dai o perioada de proba de cam doua luni.


@Wowy: 165 am si eu si cu mult mai multe kilograme decat tine. 65 cred ca am avut ultima data in liceu. Cea mai mica greutate de atunci am avut-o de doua ori: cand mi-am pierdut bunica si cand m-am despartit de ceea ce am considerat mereu a fi iubirea vietii mele. Cea mai mare greutate am atins-o cand treceam prin cea mai urata perioada a vietii mele...care sper sa ramana cea mai urata si din care inca ma mai mult sa ies. Aproape 90 de kilograme. Nu stiu sa fi reusit sa fi coborat in ultimii ani sub 70 si, cum am spus, nu mai am de un an si ceva cantar. Insa lumea spune ca nu mi-ar da, mai ales ca am facut sport asiduu aproape doi ani de zile neintrerupt, cardio de cel putin 3 ori pe saptamana. Corpul nu a vrut sa isi elibereze singurul scut de aparare si gata. Asa ca am decis sa il las in pace. Cand o sa ies la liman si o sa stiu ca sunt safe, atunci si el se va ajusta. Daca tot spui ca ai facut bebe mai tarziu , asadar esti la o varsta la care oricum metabolismul e un altul, si ai greutatea de 65 de kile, pai , draga mea, crede-ma stai FOARTE bine!

[Lapona Enigel]

Honestly...I don't give a f*** about any bloody theory!
Nu dau doi bani pe nici o teorie! Cred neclintit in stiinta, in cea dovedita. Omul este un complex fabulos, un microunivers si multi speculeaza pe chestia asta si se folosesc de credulitatea multora, mai ales a celor care trec prin diverse crize de viata, de identitate, si uite-asa devin faimosi "du jour", daca ma intelegeti.

Eu una, sunt mai din arena...aleg sa lupt direct si sa imi aleg ceea ce cred ca mi se potriveste.
Din nefericire, capacitatile mele fizice nu ma ajuta sa alerg asa cum mi-as dori, credeti-ma ca uneori o sedinta de alergat este o lupta sangeroasa, doar ca nu curge sange...Insa alergatul m-a salvat nu o data de la momente de cumpana si ma ajuta fantastic sa ma regasesc. Unii platesc de la 400 euro in sus ca sa participe la cursuri ale unor "specialisti" de dezvoltare personala...eu, am investit, e drept cateva sutici de euro in echipamentul de alergat/cardio si am fabuloasa sansa de a locui intr-o tara care promoveaza si sustine sportul omului normal pe toate caile posibile! De cand am descoperit alergatul...sunt un cu totul alt om ori, mai bine spus, mi-am dat seama ca devin acel om pe care mi l-am banuit mereu in mine.

Ca sa nu mai spun ca medicii, la captul puterilor si nemaistiind ce sa imi mai spuna vis-à-vis de oribila mea problema de sanatate, drept pentru care au inceput cu medicamente cu efecte neurologice, opiate etc. Si le-am spus sa FOF (= fuck off). In sinea mea, desigur! Am acceptat la inceput retetele, am luat cumintica , dormeam ca valiza-n gara cate 16 ore uneori, nu stiam nici cum ma cheama , nici unde sunt uneori, nici unde-i ceru' ori pamantu'. Ca sa nu mai spun ca imi modificau periculos reactiile la volan, iar eu sunt un sofer destul de sportiv.

So, le-am uitat frumos pe noptiera si am inceput sa alerg. Problema mea a ramas la fel, cu ori fara acele medicamente, insa dupa o ora de jogging nu am cuvinte sa va descriu cum va puteti simti. Runners' high echivaleaza cu efectul celor mai puternice droguri.

[Lapona Enigel]

Si acum la subiect:
Azi am mancat din supa de ieri si o bucata de costita cu cartofi de ieri. Am facut greseala sa mananc cartofi...m-am uflat automat ca matusa lui Dudley si ma doare si inteapa enervant in partea dreapta. Asa ca, oricat de pofticioasa as fi si oricate nebunii as gati, nu prea le mananc...
De prajitura m-am lipsit si am pasat-o la sala, lui Carlo, un dulcic si jumatate




In schimb, pentru nevoile de dinainte si de dupa cardio, m-am aprovozionat cu ce trebuie si v-am adus si voua la alegere:

[Wowerful]

You go Lapona! That's the spirit!
Sa stii ca eu am inceput sa realizez ca sunt foarte bine. In ultimii ani chiar sunt mai impacata cu imaginea mea. Ar merge mai mult sport- adica tras defiare ca la ce picioare groase am, nu sunt facuta pentru alergat...

Dar... acum vin altele- am trecut pragul lui 40. Am tras spaima cu biopsia la san. Am copil mic pe care vreau sa il vad mare. De aia vreau sa raman sanatoasa. Si cum hrana e si medicament, vreau sa traiesc sanatos., adica sa mananc sanatos.
Stiu ca IF este recomandat pentru multe- minte limpede, agilitate, prezenta de spirit. Iarasi am mai auzit ( desi e controversat inca si nu chiar dovedit) ca perioadele de post mai lungi- 14 zile de post doar cu apa o data pe an - ar putea ajuta preventia la cancer. Se declanseaza autofagia si automat celulele canceroase sunt infometate si mor ( ca asa le trebuie nenorocitelor!).


Sunt multe beneficii. Eu vreau sa vad evolutia ta: daca te tii de IF si te tii de o alimentatie curata ai sa vezi imbunatatiri cu alergiile? Ar trebui sa vezi niste schimbari in bine.

Lapona Enigel, la 22 February 2019 - 09:06 PM, a spus:

In schimb, pentru nevoile de dinainte si de dupa cardio, m-am aprovozionat cu ce trebuie si v-am adus si voua la alegere:

Vai di capu' nieu! Destrabalare fraticule!

[moatza]

Carmella, la 22 February 2019 - 12:50 PM, a spus:

Acum regret vremurile alea,

Carmella, tu ai avantajul inaltimii si arati f bine, nu ai ce regreta. Vei fi o soacra-mare misto!

Lapona Enigel, la 22 February 2019 - 08:38 PM, a spus:

cu repercusiuni considerable asupra felului in care imi arata pielea,

aveam o colega care, tot asa, se chinuia mereu sa slabeasca. ea era o pufosica dar avea o fata mica, adunata, ca daca-i vedeai doar capul, ai fi zis ca-i o slabatura.
sor'sa mereu ii spunea: T, nu te mai chinui, draga, ca nu te-ajuta deloc fata!

Lapona Enigel, la 22 February 2019 - 08:49 PM, a spus:

credeti-ma ca uneori o sedinta de alergat este o lupta sangeroasa, doar ca nu curge sange...

io te cred.
intram cateodata la niste clase asa de grele, ca-mi dadeau lacrimile de cat ma chinuiam.
dar stateam mereu in spate, langa usa, si transpiram asa de tare incat nu se distingeau
nici asa nu-i bine. miscarea tb adaptata capacitatii tale de rezistenta la efort fizic.

acum fac marsuri cu reprize de alergat usor. dar tot ma mai dor articulatiile degetelor de la picioare.

[Dexter]

Lapona Enigel, la 22 February 2019 - 08:49 PM, a spus:

Unii platesc de la 400 euro in sus ca sa participe la cursuri ale unor "specialisti" de dezvoltare personala..

eu știu pe cineva care se gândește să se ducă la un "curs" care nu costă decât patruzeci de mii de marafeți. bine că nu-l lasă consoarta

[Lapona Enigel]

moatza, la 22 February 2019 - 10:46 AM, a spus:

destul de grav cu explodatul asta, cat de mult se poate?
>>> Asta m-am intrebat si eu mereu...In familia mea exista si au existat supraponderali si diabetici plus bolnavi de leucemie. Vorbesc de cei pe care i-am prins eu...din pacate, neexistand in cultura noastra "inregistrari" ale istoricului familiilor, nu stiu de cei stravechi...Bunica mea de pe mama si fratele ei au fost amandoi aproape identici. Amandoi oameni de la tara, amandoi cu dureri oribile de la o varsta, cu activitate, el a fost cioban, asadar toata viata lui in miscare, dar amandoi obezi, amandoi peste 100. Dintre copiii lor, matusa mea o copiaza pe bunica...mama e terifiata si incearca mereu sa isi tina greutatea sub control, eu is speriata rau...surorile mele au amandoua probleme cu greutatea si mancatul/respectiv nemancatul/mancatul gresit etc. Si si mama tatalui meu cu aceleasi probleme de greutate si si pe cele de sanatate pe care, in mod evident i le mostenesc...si ea insa cu o istorie de viata tare necajita...cu mama vitrega de mica, cu chinuri si abuzuri uneori inimaginabile.
Amandoua ma sustin foarte tare cu sportul si asta ma motiveaza mult! Si si mama si tata si asta imi face tare bine!

ma mai uit la documentare care trateaza problema obezitatii extreme, persoane care au ajuns la 200-300kg...cata tragedie pe fiintele alea!
de obicei, arata si fotografii cu ei din copilarie si pana la faza in care au ajuns: toti, dar absolut toti, au fost mari de la nastere, bebelusi mari, copii de 2 ani grasi, la scoala f grasi, in adolescenta obezi... si tot asa! >>> Eu nu am fost, am fost nascuta prematur si eram o chestie mica si neagra si nu se asteptau prea multi sa fac multi purici pe planeta asta...Cat am fost mica, mica, pana pe la cativa anisori doar, am fost "o bruneta focoasa" , zice lumea, si cica eram tare cracanata. Maica-mea mereu imi zice ca era teribil de cracanata si ca nu si-ar fi imaginat vreodata sa fiu cu picioarele drepte. Se pare ca la inceputul vietii a predominat bagajul genetic din partea tatalui pentru ca apoi sa se instaleze cu toate drepturile cele din partea mamei: par ruginiu, piele alba. Pe la 12-13 ani am inceput cu variatiile in greutate. Ma rog, evident ca e cu infinit mai complexa povestea. Dupa cateva decade, incep, in sfarsit, sa ma autodescifrez. Sportul si muzica au fost si raman doua ustensile absolut indispensabile in procesul asta, pe langa altele.
Ce e scris in gene se perpetua si ce e in neregula ia ere intregi si generatii pana s-a "ausgelebt" , cum zice neamtul, adica pana s-a exprimat, exteriorizat, extirpat.

ce au gresit oamenii astia in ei? eu sunt absolut convinsa ca astia, orice ar face, nu pot trece de trauma asta.
daca el a fost dublu fata de un copil normal inca de la inceput, ce poate sa faca? adica sa nu manance, cat? sa fuga, sa faca sport, cat? e asa de nedrept ca se intampla asa ceva si ca stiinta nu poate interveni cu solutii mai la indemana, macar in cazurile astea.
>>> Exact! O...cu cate nedreptati te poate servi viata asta...cel mai oribil sentiment pe care il poti avea in legatura cu asta este neputinta, constienta faptului ca orice ai face, faci oricum degeaba, pentru ca de asta nu poti trece...Ei, eu asta nu vreau sa o accept! Ma lupt cu neputinta in fiecare zi aproape, am avut o perioada de cel putin doi ani cand am simtit la modul cel mai cras, literalmente, ca gata, am atins limita si nu mai vvreau. Nimic. Daca nu era alergatul...Neputinta si furia sunt inca acolo, in mine, dar stiu ca le pot da drumul prin alergat. Si e bine. E foarte bine asa

ce usor e sa zici: nu manca! daca nu esti in situatia asta, il condamni - macar in sinea ta - pe cel care e altfel decat norma, dar sigur nu ai cum intelege prin ce trece.
>>> Daaaaaa...de ei nu duce nimeni lipsa, cred...In special multi care se documenteaza, citesc, investesc in dezvoltarea personala si la final...la fel de superficiali, insensibili si egoisti ca intotdeauna sunt. Nu ii adori cand ii auzi: Pai trebuie sa mananci asa/nu mananci asa/sa te misti asa...si ei au facut in total 5 ore de sport pana la varsta de 50 de ani si in viata lor nu s-au tinut de o disciplina in privinta mancatului.

am avut o colega care trecuse in partea cealalta a patologicului, ii era sila de mancare, o ingretosa gandul ca se face ora mesei si tb sa manance. nu ii placea nimic, in afara de tigara si cafea, nu avea nicio placere culinara - daca acceptam ca tigara si cafeau ar putea fi ceva de mancat
la un 8 martie ne-a servit un coleg cu niste prajiturele ambalate, ceva tip magura, nici nu stiu daca mai exista.
avea 30gr. eu si sefa le-am inghitit imediat cu o gura de cafea.
a trecvut timpul.
in august, colega avea concediu si noi a tb sa facem o lucrare ptr ea. nu gaseam niste documente si am cautat-o prin sertarele biroului. in fundul unui sertar am gasit, ambalata, prajitura.

mda, hai ca m-am lungit aiurea, n-are legatura cu IFu'

Asta e semn de dereglare patologica...nu te-ai lungit deloc! Mie mi se pare atat de plin de substanta ce spuneti si are legatura logica cu scopul acestui thread, asa ca mai scrieti!

[Lapona Enigel]

Wowerful, la 22 February 2019 - 09:11 PM, a spus:

You go Lapona! That's the spirit!
Cred ca am inteles pana la varsta asta ca trebuie sa sparg cercul...Lori kills Lori




Sa stii ca eu am inceput sa realizez ca sunt foarte bine. In ultimii ani chiar sunt mai impacata cu imaginea mea. Ar merge mai mult sport- adica tras defiare ca la ce picioare groase am, nu sunt facuta pentru alergat...

Si eu am picioarele groase. Masoara si tu circumferinta cu centimetrul, de curiozitate, si spune-mi, daca vrei. Eu masor mereu la sold sus, la genunchi si la glezna.

Dar... acum vin altele- am trecut pragul lui 40. Am tras spaima cu biopsia la san. Am copil mic pe care vreau sa il vad mare. De aia vreau sa raman sanatoasa. Si cum hrana e si medicament, vreau sa traiesc sanatos., adica sa mananc sanatos.
Am banuit ca e ceva de genul. Slava Cerului ca e bine! Optimism si incredere, ca de autodisciplina clar nu duci lipsa.

Stiu ca IF este recomandat pentru multe- minte limpede, agilitate, prezenta de spirit. Iarasi am mai auzit ( desi e controversat inca si nu chiar dovedit) ca perioadele de post mai lungi- 14 zile de post doar cu apa o data pe an - ar putea ajuta preventia la cancer. Se declanseaza autofagia si automat celulele canceroase sunt infometate si mor ( ca asa le trebuie nenorocitelor!).


Sunt multe beneficii. Eu vreau sa vad evolutia ta: daca te tii de IF si te tii de o alimentatie curata ai sa vezi imbunatatiri cu alergiile? Ar trebui sa vezi niste schimbari in bine.

Si eu In curand voi pleca si la un tratament si vreau sa ma tin de program, sper sa imi si iasa planurile

[Lapona Enigel]

Dexter, la 22 February 2019 - 09:14 PM, a spus:

Lapona Enigel, la 22 February 2019 - 08:49 PM, a spus:

Unii platesc de la 400 euro in sus ca sa participe la cursuri ale unor "specialisti" de dezvoltare personala..

eu știu pe cineva care se gândește să se ducă la un "curs" care nu costă decât patruzeci de mii de marafeți. bine că nu-l lasă consoarta

Eu zic sa-l trimiti la noi pe forum! Il rezolvam pe gratis
Am mai intalnit niste persoane, majoritatea barbati, care au trecut prin faze din astea...o incalceala in cap la ei si o disimulare si ipocrizie cat casa! Unul din ei, desi cu o anumita pregatire, inginer, vorbitor de engleza si franceza, bai...exemplar ca asta, rar!. Divortat, cu un copil. Sotia medic, castiga mult mai mult ca el. Casatoriti 15 ani, dupa care gata. Zic, pai, cum, asa deodata? Da! M-am saturat! Eu trebuia sa merg la cumparaturi, ma trimitea sa rezolv una alta mereu si nici nu ma lasat sa ma mai duc si eu la altele, Rea! Acuma, ma intalnesc si cu cate trei sau patru pe saptamana si fac ce vreau cand vreau, dar vreau o relatie serioasa! Uite, luna viitoare ma duc la un curs, e cam scump, e drept, dar vreau sa invat cum sa fac ca sa ma pot dezvolta pe plan personal ca nu am avut timp pana acuma, cu familie, cu responsabilitati.




Strength and honour \m/ !

[Wowerful]

Lapona Enigel, la 22 February 2019 - 10:53 PM, a spus:

Eu zic sa-l trimiti la noi pe forum! Il rezolvam pe gratis
Am mai intalnit niste persoane, majoritatea barbati, care au trecut prin faze din astea...o incalceala in cap la ei si o disimulare si ipocrizie cat casa! Unul din ei, desi cu o anumita pregatire, inginer, vorbitor de engleza si franceza, bai...exemplar ca asta, rar!. Divortat, cu un copil. Sotia medic, castiga mult mai mult ca el. Casatoriti 15 ani, dupa care gata. Zic, pai, cum, asa deodata? Da! M-am saturat! Eu trebuia sa merg la cumparaturi, ma trimitea sa rezolv una alta mereu si nici nu ma lasat sa ma mai duc si eu la altele, Rea! Acuma, ma intalnesc si cu cate trei sau patru pe saptamana si fac ce vreau cand vreau, dar vreau o relatie serioasa! Uite, luna viitoare ma duc la un curs, e cam scump, e drept, dar vreau sa invat cum sa fac ca sa ma pot dezvolta pe plan personal ca nu am avut timp pana acuma, cu familie, cu responsabilitati.

Strength and honour \m/ !

Daca nu ar fi fost divortat as fi crezut ca vorbesti de fratele meu
Cat bullshit are omul asta pe el, te doarea mintea!

[Wowerful]

Cat despre de ce unii din noi suntem din mosi stramosi cu predispozitii la acumulare de provizii- nu stiu.
Din punct de vedere biologic cred ca e de bine- adica ce vreau sa zic e ca daca vine o foamete cei cu depozite adipoase supravietuiesc mai mult.

Poate e si alimentatie gresita, dar nu in sensul negativ- zahar blah, blah- poate sunt oameni care nu ar trebui sa manance anumite grupe de alimente.

De exemplu:

- paine si produse de panificatie ( in epoca moderna a aparut boala celiaca si multa lume are cu stiinta sau fara stiinta intoleranta la gluten),
- lactate ( intoleranta la lactoza) pe care unii stiu ca o au, iar altii nu.
- carne ( intoleranta la proteina animala )
- legume genul fasolelor care au si ele o toxina la care unii reactioneaza si altii nu reactioneaza asa tare.

Si ajungem iarasi la codul genetic.
Mi-ar placea sa stiu de unde vin ( stiu ca sunt eastern european, dar am si alte urme- mongol, teuton, tigan?).
Stiu ca pot digera lactoza, stiu ca glutenul si produsele care au gluten nu sunt pentru mine. Legumele de genul fasolelor nu imi sunt prietene.
Banuiesc ca am ceva gene de vanator, imi prieste dieta mai carnivora .
Am in familie istoric de cancer la san dar am un organism rezistent in general si asa au fost si bunicii mei care au trait pana la varste respectabile.

Dar ce mai este acolo?

Aceasta postare a fost editata de Wowerful: 22 February 2019 - 11:30 PM

[Lapona Enigel]

Eu am primit cadou anul trecut un kit pentru myheritage, daca ai auzit? Acum...sincer, am fost foarte sceptica si m-am tot codit pana cand am trimis in sfarsit probele de ADN. Conform testelor sunt d®acoaica 96 %, traco-daca de la Dunare si restul ceva de prin regiunea Maramures-Moldova, according to the lab results.

Acuma na...imi plac lupii, ciorile si bufnitele, culturile de tip viking, viata la tara, padurea si apele deschise, mari, nu ma pot alinia la religia tarii noastre...imi plac practicile pagane, sunt un om destul de sceptic si imi place sa trec totul prin filtrul ratiunii.

Cum ar veni:


Ma omoara incet "civilizatia" pamanteana contemporana...si exclud pe oricine din cercul meu care incearca sa imi incalce in vreun fel libertatea (de gandire, exprimare, manifestare...etc.) si pe ipocriti, cu mult bullshit pe ei . Pentru mine e o mare provocare sa ma supun la conventiile societatii si nu de putine ori imi e foarte greu. Or fi autentice rezultatele alea, nu or fi...