Felicitari ca ati deschis acest topic. Imi place si-mi placeau mult si emisiunile lui Pruteanu pe acelasi subiect, la fel cum m-am apucat sa studiez Indreptarul ortografic, ortoepic si de punctuatie dupa ce m-am angajat..., doar pentru a-mi reaminti anumite reguli.
Din pacate nu este vorba doar de prezentatori sau invitati la emisiunile TV, ci unii au ajuns in functii publice fiind incapabili sa se exprime corect in limba romana. Astea sunt modele in Romania, pentru tinerii de azi. De ce sa invete la romana de 10, daca se poate ajunge Prim-ministru, parlamentar, ministru si fara scoala ?
Ceva ce eu nu inteleg, mai ales ca datorita netului vedem nivelul "tarii" in ceea ce priveste atat gramatica limbii romane, cat si in ceea ce priveste exprimarea, este de ce nu se mai studiaza gramatica in liceu? In afara celor care studiaza filologia, de la 14 ani, cand termini clasa a VIII-a, nu mai studiezi gramatica. In mod special ca limba este mult ma activa acum decat pe vremea cand am invatat noi.
Dupa cate observ cum se prezinta absolentii si elevii de liceu, gasesc ca ar fi fi binevenit sa fie studiate in liceu ultimele variante din "Principalele norme ortografice, ortoepice, morfologice", precum si din Indreptarul ortografic, ortoepic si de punctuatie" ale limbii romane. In schimb e atata balast in structura materiiilor scolare, care sunt atat de stufoase incat copiii nu mai au timp sa sedimenteze baza/nimic: mult, prost si fara rost.
Pe mine nu ma deranjeaza cuvintele imprumutate din alte limbi (weekend, bodyguard, gay, marketing, meeting, gadget etc), cele incetatenite eronat (de tipul trage acest curs la xerox, sau printeaza-mi si mie tema), ori neologismele, insa greselile gramaticale de baza, flagrante (nu din eroare de graba, typing sau chiorenie) le observ si uneori involuntar parca duce la piederi de continut.
Am gasit o aprofundare la subiectul "marea majoritate":
Despre majoritate
Publicat pe
http://www.pruteanu.ro, 17 aprilie 2006 --
articol original
O altă problemă de limbă română care frământă pe mulți, în aceste vremuri necăjite, este chestiunea „marii majorități”. Surprinzător de numeroase mesaje se arată intrigate de această formulă, considerând-o fie pleonasm, fie eroare logică. Nu e nici una, nici alta.
Majoritatea e o chestiune relativă și variabilă, ca să spun așa. Majoritatea înseamnă partea mai mare dintr-un întreg. Dar această parte poate fi cu mult mai mare sau doar cu un picuț mai mare. În cazul unui vot, un rezultat de 49 de procente contra 48 înseamnă o majoritate mică, față de, să spunem, 90 contra 4, care e o mare majoritate. În parlamente, de pildă, se lucrează cu fel de fel de majorități. Majoritatea
relativă (sau simplă) înseamnă jumătate plus unu din numărul parlamentarilor prezenți (cu condiția îndeplinirii cvorumului de ședință, care e de 50 la sută din numărul total al parlamentarilor). Așadar, ca exemplu, într-o cameră legislativă cu 140 de membri, majoritatea relativă e de 36 (140:2=70:2=35+1=36). Majoritatea
absolută înseamnă jumătate plus unu din numărul total: în exemplul dat: 71. Pentru legi de importanță deosebită, se cere majoritate
specială, adică de două treimi (66,66 la sută): în exemplul folosit, 94.
Așadar, nu e nicio eroare să vorbim despre o
mare majoritate sau o mică majoritate. Putem spune, de pildă: marea majoritate a românilor sunt de credință creștin-ortodoxă.
Cu aceasta, am atins a doua jumătate a problemei. Mulți telespectatori și forumiști s-au întrebat: care e acordul corect:
majoritatea sunt sau
majoritatea este? Răspunsul nu e chiar țac-pac. E o chestiune de intenție a enunțului. Regula e că, dacă accentul logic cade pe ideea de
grup compact, pe entitatea grup (ansamblu), atunci acordul e la singular. Dacă accentul logic cade pe indivizii ca atare, pe
persoane, atunci acordul e la plural. Să presupunem că avem un grup de 30 de băieți, din care 25 au părul blond. E absurd să spunem că în acest grup,
majoritatea băieților e blondă. Vom spune, firește, în acest grup,
majoritatea băieților sunt blonzi. Dacă însă, cum spuneam, accentul logic cade pe aspectul ansamblului, compact, ca o unitate, atunci acordul se face la singular; de pildă:
Senatorii au discutat mult. În cele din urmă, majoritatea a acceptat argumentele.
sursa:
https://dexonline.ro...spre_majoritate