[Eataly]

Bravo Miha😘😘😘😘👏👏

[Eataly]

Lapona Enigel, la 07 April 2020 - 11:31 PM, a spus:

Titirimundi, la 05 April 2020 - 08:18 PM, a spus:

Eu las cumparaturile jos, in pungi si pregatesc un lighenas cu apa si putin clor si sterg una cate una toate cumparaturile. Unde se poate indeparta ambalajul, il arunc. Apoi arunc pungile si sterg jos unde au stat cu clor. Nu cumpar niciodata pungi de plastic de la supermarket, dar acum da. Nu vreau sa folosesc una pe care sa o tin apoi in casa. Si imediat cum las cumparaturile jos fac dus si pun la spalat hainele cu care am iesit. Pantofii mi-i dau jos inainte de a intra in casa, ii sterg cu servetele umede si ii pun intr-un dulap de unde nu ii mai scot pana peste 5 zile cand merg iar la cumparaturi.
Si la cumparaturi merg cu manusi, masca si ochelari de soare. Ultima data era destul de cald si am fost in hanorac, asa ca mi-am pus si gluga.
Sterg si cheile la masina, telecomanda de la garaj si cardul cu spirt. Stiu, am luat-o un picut pe campuri, dar dorm mai linistita facand toate astea.

Stay safe!!

Eu te admir ca poti fi atat de acurata si disciplinata...eu nu pot , incerc sa ma feresc, dar uit sa sterg volan, frana de mana, centura si alealalte acareturi de masina pe car ele atingem mereu. Am purtat mereu manusile de piele, dar cand le scoteam, tot uitam si mai atingeam cheia , de ex. Sau...cand vin de la cumparaturi, nu mai am puterea sa le si sterg, mai ales ca eu fac cumparaturi din astea gen 1 data pe luna si deja sunt epuizata cand am terminat...este foarte bine ca esti atat de pedanta.

Pe de alta parte , stau si ma intreb, bun...si dupa aia?? Am inteles ca o sa devina o pneumonie sezoniera si ca o sa se repete de cel putin doua ori pe an, Deja m-am albit cand am auzit prognoza celor trei virusologi de referinta in Germania.

Eataly, la 07 April 2020 - 12:40 PM, a spus:

Nu am cuvintele la mine azi, dar vad situatia asa :

FB_IMG_1586252521062.jpg

Suntem toti in aceasi situatie, dar o traim in mod divers!

Exact! Ma intreb uitandu-ma la caricatura asta, care sunt eu? Dar...in fiecare zi sunt cate o stare. Hm, ma duc sa ma gandesc prin care nu am trecut inca

adi_edi, la 06 April 2020 - 11:46 AM, a spus:

Laponel, mai ales daca ai si alte simptome in afara de dureri de cap, nu mai sta! suna! sanatate!

Hey, Adi, iti multumesc de grija, am vazut ca ai intrebat si la Lole. Deocamdata ieri si azi m-a sacait mai putin...l-oi fi luat, nu? Naiba stie. Azi am iesit mai multe ore la aer liber, soare , cald si tone de polen in aer. Ma ustura gatul, imi curge nasu de zici ca imi sufla unu apa cu frutunu prin urechi, ma mananca ochii. Life's good!

In afara de faptul ca o sa dam buzna la coafor -cel mai probabil-, care o sa fie primul lucru pe care o sa il faceti (EDIT: Sau pe care v-ar placea sa il faceti?) cand se termina nebunia?

Lori, eu uneori sunt in toate situatiile prezentate in aceeasi zi.Eu fac parte din categoria care acum sta acasa, nu merge ka munca, nici sotul.Nu sunt ca Miha, sau altii nevoiti sa iasa.

Incerc sa profit de situatia data, in mod pozitiv.

Lori, nu suna bine, ai grija de tine.Aici spuneau ceva si de ochi, sa protejam cum putem si ochii.Unul din simptome fiind ochii rosii, gen conjunctivita.

[Geany]

Eu insist sa va fac macar sa zambiti nitel cu povestile mele Azi dupa f. mult timp,am iesit cu domnul Geany' la cumparaturi(nu l-asi fi luat dupa mine dar trebuia sa-i fac niste cumparaturi pt. serviciu si apoi mi-ar fi spus de ce ai luat de aia si nu de ailalta si etc) el si asa era un cosmar la cumparaturi,imaginati-va acuma ,am luat-o de dimineata cu masca pe mecla, declaratia la purtator ,regulamentar bre',nu era nimeni,magazine goale,asa ca din punctul asta de vedere super,dar avea o placere sa intrebe peste tot strigand tare din usa ,ca sa nu mai intre degeaba in magazin, ''Heeiii!! dooaammnnaa!!! aveti drojdiiee ???!!'' ,rectia vanzatoarelor, citez'' ''..el le raspundea''Mnnee!! stiam ca nu aveti ,doar am vrut sa va inveselesc,am observat ca in ziua de azi,nu ati rade asa nici daca v-asi spune cel mai tare banc'',si asa a tinut-o peste tot ,la farmacie a intrebat din usa daca au masti ,acelasi raspuns,ras,''da' paracetamol aveti?!'' aici s-a incruntat farmacista si a raspuns cu juma' de gura,asi mai avea vreo 2 cutii...eii atunci dati-mi si mie una daca tot mai veti vreo 2 , mi-a luat o ora sa dezinfectez tot,absolut toate cumparaturile si mastile si tot,sa le usuc si sa pun tot la locul lui !

[Titirimundi]

Buna dimineata!

Nu am de ales, TREBUIE sa spal, sterg, dezinfectez...Stau cateodata si o ora sa sterg cumparaturile, insa pana la urma..daca avem ceva din plin acum e timp! Am mai spus, in perioada asta pe mine frica ma controleaza. Stiu ca suna ciudat si ca in general nu e bine, insa pentru mine ACUM e ok, pentru ca ma face sa fiu foarte atenta, este o frica buna (daca asta exista). Sotul meu imi spunea zilele trecute ca el nu stie cum vom iesi noi din asta, dar masina de spalat sigur se strica
Unele din voi stiti povestea mea cu operatia; a fost greu, am suferit mult si nu imi permit sa las acum un virus sa strice tot binele care l-am obtinut atat de greu. Sa dau o nota de umor mesajului, ceva in genul unei glume vazuta zilele trecute pe Facebook "Adica, eu o sa repet anul scolar pentru ca niste chinezi nu au fiert bine un liliac??. No way"

O zi buna, Stay safe!! Aici suntem in "vacanta" de Paste

Aceasta postare a fost editata de Titirimundi: 08 April 2020 - 10:25 AM

[alpha]

Miha, sanatate si ai grija de tine! 💐😘

Lori, aici au zis alaltaieri ca Merkel (ma rog, guvernul vostru) se gandeste sa ridice restrictiile si sa deschida treptat toate cele, incepand cu gradinite, crese si unitatile de invatamant. Ieri n-au mai zis nimic, dar ma intrebam daca asa o fi

Boris e la terapie intensiva de vreo doua zile.

Eu chiar ca trebuie sa ma duc la coafor. Aveam programare la cateva zile dupa ce s-a inchis tot si am un par ca muma-padurii. Sa ma tund eu este exclus, iar de vopsit, nici vorba poate fi

Mi-e dor de oameni, chiar si de aia care latrau la mine prin telefon. I-am spus sefei mele: I will never take them for granted! 😁
Mi-e dor sa merg la meci la pub sau pe stadion, sa bem Guinness, sa vorbim lemne si sa radem cu lacrimi. Mi-e dor de discutiile cu necunoscuti in zona de fumat, care incep cu starea vremii si se termina cu rezolvarea problemelor omenirii.
Mi-e dor de oameni 😥

Aceasta postare a fost editata de alpha: 08 April 2020 - 11:48 AM

[Lapona Enigel]

mihamarky, la 08 April 2020 - 09:54 AM, a spus:

Fata de colegele mele incerc sa ma tin pozitiva, eu sunt asistenta medicala, situatia este critica, se plange mult, se imbarbateaza si o luam de la capat.
imi place maxim rigurozitatea lui Titirimundi, si eu sunt tot acolo, pe deasupra, fiindca stau la casa, rutina mea mai contine: introducerea talpilor pantofilor intr o caldarusa cu apa+solutie dezifectanta, apoi ma dezbrac de tot, mai putin lenjeria intima, intru in casa , dezinfectez toate manerele, intrerupatoarele cu apa cu clor, fac baie generala de decontaminare, inclusiv in nari ma spal cu sapun.
Apoi trag un plans bun, ma echipez si imi iau fetita in brate si o iubesc pana nu mai pot.
Va imbratisez cu drag, aveti grija de voi, nu va mai suparati, pastrati va spiritul tanar si inconjurati-va de oameni frumosi si buni.

Mihaaaa, da mai des pe aici, te rog, daca ai timp!

Multumesc ca ai scris despre masurile tale de protectie. Va felicit si va admir!

Povesteste-ne de la munca, te rog. Care e situatia? Cum face fata colectivul? Pacientii? Aveti materialele necesare?

Capul sus, Miha! Si , sa va pazazeasca soarta!

[Lapona Enigel]

Eataly, la 08 April 2020 - 10:09 AM, a spus:

Lori, eu uneori sunt in toate situatiile prezentate in aceeasi zi.Eu fac parte din categoria care acum sta acasa, nu merge ka munca, nici sotul.Nu sunt ca Miha, sau altii nevoiti sa iasa.

Incerc sa profit de situatia data, in mod pozitiv.

Lori, nu suna bine, ai grija de tine.Aici spuneau ceva si de ochi, sa protejam cum putem si ochii.Unul din simptome fiind ochii rosii, gen conjunctivita.

Lili si Geany, multumesc tare mult fetelor pentru sfaturi! Este ok, sunt foarte ok, m-a lasat capatana. Se pare ca reactionez iar urat cu alergia, ca s-a incalzit teribil si in fata bucatariei ,unde petrec mai mereu timp, am un ditamai mesteacanul...ma termina asta. E la 2 m...stranut si ma racaie gatul si arde, ca de obicei Am vazut ca si in Romania incep sa se planteze din ce in ce mai mult prin orase, nasol
 92151784_2510192542577762_7964092040893956096_n.jpg (192.25K)
Number of downloads: 0

[Lapona Enigel]

Titirimundi, la 08 April 2020 - 10:23 AM, a spus:

Buna dimineata!

Nu am de ales, TREBUIE sa spal, sterg, dezinfectez...Stau cateodata si o ora sa sterg cumparaturile, insa pana la urma..daca avem ceva din plin acum e timp! Am mai spus, in perioada asta pe mine frica ma controleaza. Stiu ca suna ciudat si ca in general nu e bine, insa pentru mine ACUM e ok, pentru ca ma face sa fiu foarte atenta, este o frica buna (daca asta exista). Sotul meu imi spunea zilele trecute ca el nu stie cum vom iesi noi din asta, dar masina de spalat sigur se strica
Unele din voi stiti povestea mea cu operatia; a fost greu, am suferit mult si nu imi permit sa las acum un virus sa strice tot binele care l-am obtinut atat de greu. Sa dau o nota de umor mesajului, ceva in genul unei glume vazuta zilele trecute pe Facebook "Adica, eu o sa repet anul scolar pentru ca niste chinezi nu au fiert bine un liliac??. No way"

O zi buna, Stay safe!! Aici suntem in "vacanta" de Paste

Tare asta. Tocmai ce l-am ascultat pe fostul meu coleg de liceu, Cata Striblea, cu emisiunea Romania in Direct la Europa FM si chiar despre asta a fost vorba...nebunie.

Si fac un spagat si ii raspund prin asta si Alphalindei : Da, draga mea, ai dreptate. Asa spuneau la stiri. Astia nici de gand nu au sa inghete an scolar nimic, aici nu este decat o directie: inainte. Acum sa vedem...adevarul e ca lumea aici a fost -evident ca si cu exceptii, na- foarte disciplinata si a reactionat imediat de cand au inceput sa transmita recomandarile pe canalele massmedia. Bavarezii nu au discutat prea mult, la aia nu exista lasa ba, ca merge si asa, daca a calcat prin strachini. Nu ai ascultat de recomandare de social distancing? Bam, interdictie de iesire. Liceul nostru face orele online, chiar ma amuzam cu colegii intr-o net conference ca de la aia micii vine un feedback de sub 50% , dar de la aia marii, mai ales anul de bac, merge foarte bine. Bacul o sa se amane...aici bacul incepe dupa vacanta de Paste. Sa vedem cum facem NRW-ul, Bayern, ca astea sunt landurile care cam dau tpnul.


Am vazut stirile despre Boris, mi-e mila de el si familie...sper sa se refaca rapid.

Sanatate maxima fetelor si ramaneti vigilente!

Titi, frica poate fi in instructor tare bun. Lasa, mai bine cu ochii-n sapte decat sa regreti dupa aia.

[mino]

Nu am încercat dar cred ca putem face și noi daca găsim ingredientele:

Fisiere atasate

•  20200402_153714_copy_1632x918.jpg (265.84K)
  Number of downloads: 0

[adi_edi]

Lapo, dar ce repede s-au gandit sa se relaxeze la voi! Aici s-au anulat manifestatiile, carnavalurile, paradele care normal se desfasoara in timpul verii....

[Dexter]

articolul asta l-ati citit? - atentie ca e foarte dur si cu descrieri grafice, am verificat ca doctorul asta exista, deci relatarea sa poate fi credibila

"PROLOG
Eu sunt anestezist, medic militar si acum va scriu din Suceava. Pentru cine scriu? In primul rand pentru mine, ca nu cumva sa uit vreodata ceea ce simt acum. Si in al doilea rand, pentru colegii mei anestezisti - pe multi ii cunosc personal, fac parte din reteaua mea de suport si eu din reteaua lor. Si in al treilea rand pentru voi toti! Toti cei ce asteptati apasati de propria asteptare.
In armata ordinele se executa, nu se discuta! Stie toata lumea. "Maine plecati la Suceava" "Am inteles! Sa traiti!" Oamenii din jurul meu s-au activat, am primit mesaje de sustinere, si-au manifestat compasiunea si mi-au oferit ajutorul. Familia mea a acceptat cu greu si lacrimi ordinul. Dar mie nu mi-a fost frica nicio secunda. Voi deschide acum o poarta spre mintea mea de atunci - dincolo de poarta asta ati fi gasit acelasi peisaj la multi anestezisti. Mi-am pus in bagaj toate sosetele - nu aveam de gand sa pierd timpul spaland si uscand rufe - si cel mai inportant, mi-am luat cartile. Sentimentul era ca plec la un examen din sesiune dar la care nu are ce sa-mi pice si sa nu stiu. La fel ca si ceilalti colegi ai mei, in ultimele saptamani am studiat materialele publicate despre COVID-19. Tacticos, am pus piesele cap la cap ca un puzzle. Totul se potrivea. In mintea mea misiunea era clara, pasii stabiliti. Stiam dinainte toate miscarile adversarului, il studiasem avid, nu avea niciun as in maneca. Frumosetea planului meu era atat de imbatatoare incat chiar si eu m-am indragostit de el. Pe drum, le-am explicat si colegilor ce au de facut. Eram o echipa tactica iar eu imi asumasem rolul de a conduce sesiune de briefing. Cu toate aceste referinte militare evidente, eu inca nu stiam ca nu mergem la examen - ci la razboi.

GRESALA
Cu siguranta ca v-ati intrebat unde au gresit italienii, spaniolii sau americanii. Cred ca pot sa va dau un raspuns - dar nu inca, mai asteptati putin.
Mai mult, nu cred ca este cineva cu atata minte incat sa fie capabil sa-si deblocheze telefonul dar care sa creada ca avem vreun sistem (orice sistem, inclusiv cel medical! sau mai ales acesta) care sa functioneze mai bine ca acolo. In plus, sunt popoare in a caror material genetic este impregnat razboiul. Cu toate acestea, in conditii tactice mult mai favorabile, echipamente medicale, protocoale pre-existente (americanii au organizatii nationale care se ocupa cu simularea unor pandemii), personal medical (pentru colegii mei medici care nu au lucrat in afara tarii: nu incercati sa va imaginati - sunt mai multi decat va puteti voi imagina), capacitate logistica superioara, infrastructura adecvata...cu toate acestea, COVIDel i-a ingenunchiat.
Sunt convins ca toti colegii mei medici, inclusiv cei din Italia, Franta, Spania, UK sau USA au avut un plan asemanator cu al meu. Impartim pacientii in fenotipuri: LOW vs HIGH. Ca sa ii impartim le facem un test de incarcare cu oxigen. Daca sunt Low, insemna ca au doar o nepotrivire intre ventilatie si perfuzie dar au inca complianta pulmonara buna, pot sa-si creasca tidal-volume (Tv) si atunci oxigenarea lor se va imbunatati. Daca ajung la SpO2>92-94 ii manageriem conservator, pe sectii, ii invatam sa faca auto-proning (suna mai savant decat este in realitate treaba asta; cine nu stie ce este, nu va voi strica surpriza, dati un search ) ) si ii urmarim ca sa nu dezvolte complicatii ulterior pentru ca COVID-19 poate avea si un pattern de evolutie bifazic.
Daca nu raspund la testul de incarcare cu O2, inseamna ca au alveolele inundate si complianta pulmonara scazuta si aceasta categorie raspunde doar la PEEP deci trebuie sa-i intubam si sa-i ventilam mecanic. Datele par sa sugereze suport ventilator precoce. Dupa ce-i intubam e nevoie sa monitorizam P-plat si sa o mentimem sub 30 iar driving pressure dP<15. Ventilam cu volume mici pentru asta, 6 sau chiar 4ml/kg. Ajustam PEEP si FiO2 ptr o saturatie de 90-92%. Daca e nevoie ne permitem hipercapnie relativa pana la pH de 7.2 sau chiar 7.15 dupa care infuzam continuu bicarbonat de sodiu. Monitorizam continuu WOB, spatiul mort si gradientul alveolo-capilar. Daca ne creste spatiul mort ventilat inseamna ca e posibil sa existe tromboza micro-vasculara. Anticoagulam (eventual de la inceput in doze curative daca nu identificam factori de risc). Evaluam constant CRP si Feritina pentru a identifica un eventual t0 al furtunii citokinice cand putem initia un contra-atac imunosupresor. Instalam santinele hemodinamice - tensiune arteriala invaziva, monitorizarea debitului cardiac pentru a identifica un eventual atac asupra cordului. Simplu, nu?
Hai sa facem impreuna un inventar. Pentru planul meu avem nevoie de ventilator mecanic pentru toti cei care se incadreaza in fenotipul HIGH, cineva care sa monitorizeze toate presiunile macar o data pe ora, analizator de gaze sanguine, senzor de etCO2 la fiecare, cateter arteial, transducer de presiune, monitoare de CO (macar unul sau doua ca le poti muta dar oricum ai nevoie de kituri pentru majoritate pacientilor), om care sa monteze toate aceste catetere (centrale, radiale, femurale), personal mediu care sa recolteze probe, personal auxiliar care sa ingrijeasca bolnavii si foarte important un centru de comanda - cineva care sa integreze activitatea. Noi facem asta in fieecare zi, nu? Avem mereu pacienti cu ARDS (desi ideea asta e inca in discutie, e posibil sa nu fie chiar ARDS; dar sa nu complicam problema). Facem vizita mare, cineva supervizeaza tratamentul tuturor pacientilor din ICU. Din nou, simplu, nu??

REALITATEA
E ora 20:00. Urmeaza 12h de "reprezentatie" medicala. Ca un adevarat virtuoso pasesc increzator pe circuitele epidemiologice inca incomplete si improvizate ad-hoc dupa masura posibilitatiilor. Ma echipez: combinezon, trei perechi de manusi, ochelari, masca FFP3 si viziera. Vreau sa fac o fotografie. Cum cu ce? Cu telefonul pe care trebuie sa-l iau cu mine pentru ca nu exista un alt sistem de comunicare cu exteriorul odata ce ai intrat. Asta trebuia sa ma puna pe ganduri!(?) Oricum a iesit o poza proasta pentru ca telefonul era infoliat.
Gata! Sunt inauntru, pe partea cealalta, dincolo...sentimentul cred ca seamana cu ceva ce ai putea sa simti dupa ce esti rapit de o specie extraterestra. Similar cu acel efect video in care cineva ramane stingher intr-o masa enorma de oameni care se misca cu o viteza disproportional mai mare, pe repede-inainte, iar tu ramai nemiscat, auzind doar propria respiratie ritmica, din ce in ce mai sincronizata cu bataile inimii. Simt un fior rece. Ceva din mine se activeaza si transmite un semnal de alarma - inteleg doar atat: "ceva" nu e ok.
BUM!!! Realitatea - o alta realitate, nu cea proiectata de mine in camera mea de comanda, inconjurat de cartile mele - ma loveste brutal. Nu ma doare, inca sunt anesteziat. Sunt aproape 30 de pacienti in jurul meu. Cativa extraterestrii albi se plimba printre ei. Unii intuiesc rolul meu si incep sa ridice mainile disperate spre mine si striga "domnule doctoooor! domnule..." cuvintele le raman in gat. Ma uit in sus spre monitoare si vad ca saturatiile lor sunt 55-60% apoi ma uit mai sus...spre Dumnezeu si dintr-o data mi-a fost dat sa inteleg. Aici e RAZBOI!
Unul langa altul, conectati la un fel de oxigen ce nu pare suficient niciodata. Unii pe spate altii pe burta. Pe unele fete - resemnare, pe altele - disperare. Cei care nu erau intubati si ventilati mecanic erau extrem de hipoxici. O hipoxie atipica, unii nici macar nu sunt dispneici si pot chiar articula cateva cuvinte. Au o culoare tegumentara aparte. Sunt constienti dar nu...complet. Nu stiu sa descriu altfel dar va pot spune ca am avut nevoie de multa putere de procesare sa ma conving ca nu sunt inconjurat de strigoi sau zombie sau cum vreti voi sa le spuneti, niste umbre in care viata atarna ca o picatura de roua pe un fir de iarba. Sau ca o picatura de transpiratie pe interiorul ochelarilor de protectie...
"Domnule doctor, veniti repede!" se aude infundat de undeva de pe coridor. Ma intorc rapid stanga-imprejur, militareste, ma lovesc cu capul de ceva - nu stiu ce era si de cand era acolo. Prin ochelarii aburiti, cu gluga in cap care imi limita campul vizual si peste toate viziera care ma delecta cu cele mai sugubete jocuri de lumini, era difcil sa-mi mentin o traiectorie care sa nu ridice semne de intrebare asupra ne-ebrietatii mele. Gasesc salonul, ma uit pe monitor, 32% saturatie. Ma uit la pacient, efort respirator marcat, iminenta de stop respirator, tahipneic dar constient, se lupta cum putea el, nu renuntase. Ma vede ca dau ordine - intuieste ca sunt doctorul. Intr-un gest de abandon total se linisteste si imi spune ca nu poate respira, sa fac ceva, orice, ca el nu mai vrea sa traiasca asa, mai bine sa moara decat asa.
OK, imi spun - atunci sa incepem! Cer video-laringoscopul ! "Avem undeva, sa merg dupa el?" urmeaza raspunsul. Nu ma intelegeti gresit, ar fi mers bucuroasa dna asistenta dar era unul singur, era in alta parte, nici ea nu stia exact unde, ar fi trebuit sa-l caute. Realizez ca nu avem timp. Il iau pe cel normal, dau cateva indicatii legate de medicatie. Fac laringoscopia - nu vad nimic, totul e edematiat - IOT dificila! La naiba, imi spun! Incerc sa ma concentrez, vad ceva, cer sonda. O primesc in mana dar e fara stilet (explicatie: probabil ca trebuia eu sa cer cu stilet dar pentru ca nu eram la mine acasa nu stiam asta). Cer sa-mi bage stilet. "Stati sa caut" vine raspunsul. Intuiesc ca urmeaza cateva secunde poate 1 minut. Ce sa fac? Sa ventilez pe masca si balon?? Toata comunitatea medicala recomanda sa nu facem asta de teama aerosolizarii. La naiba din nou! Iau balonul si masca, nu o sa te las sa mori imi spun. Masca e una prea mica, trebuie sa aleg - o pun pe gura sau pe nas. Grea decizie, imi dau seama ca oricum e inutil gestul meu. Le arunc razbunator ca si cum obiectele acestea ar fi de vina. "Incearca din nou fara stilet, poate merge" il aud pe colegul meu care ajunsese si el in salon intre timp. Fac din nou laringoscopia, deja sunt familiarizat cu locul, vad epiglota si poate ceva sub ea. Introduc sonda, cer din nou balonul - imi dau seama ca nu exista filtru pe balon dar acum nu mai conteaza. Ventilez de cateva ori. Lipseste ceva...ahh da, trebuie sa confirm stetacustic. Dar de ce nu am facut asta pana acum? La naiba din nou!!! Nu am stetoscop pentru ca oricum nu poate fi folosit de vreme ce am o gluga pe cap (doohh!). Colegul meu pune mana pe piept, ne uitam amandoi prin ochelarii aburiti daca se ascensioneaza toracele ca intr-un film prost ce se vrea comedie - pare ca da. Apoi ne apropiem amandoi cu urechile de pacient pana cand eventualele zgomote pot sa treaca prin straturile noastre protectoare. Se aude din stomac!!! Scot sonda, fac din nou laringoscopia, de data asta am si stilet si securizez in final calea aeriana, conectez pacientul la ventilator, tensiunea arteriala e mica dar inca nu e bradicardic. Mai avem putin timp, imi spun. Dupa cateva miscari acrobatice si cel mai probabil de un absurd poetic avand in vedere vestimentatia, reusesc sa ma mut cumva de la capul bolnavului, in fata ventilatorului. E un draeger mai vechi - nu conteaza, nu totul trebuie sa fie cu touch-screen. Ventilatie controlata in volum, cu auto-flow (are asa ceva ventilatorul asta? sper! display-ul e putin mai mare decat cel de la un ceas de mana deci nu prea vad nimic pe el; lasa asta, vedem dupa!), FiO2 100, volume mici, pun 450 pentru moment ca tabla inmultirii s-a ascuns undeva in spatele creierului acum - o sa iasa ea. Apas de cateva ori pe butoane sa vad presiunile si dintr-o data aparatul incepe sa ma alarmeze. Spune pe limba lui ca nu functioneaza senzorul de flux. Cer alt senzor de flux. Stiti ce urmeaza, nu? Da, exact - nu este altul. Atunci am inteles al doilea lucru. Nu doar ca este RAZBOI, dar nu avem cum sa-l castigam! Ideea mea despre stategia optima de ventilatie a fost snopita in bataie de o realitate necrutatoare. Am ales un mod de presiune, am pus niste valori putin sub cele critice si am spus un "Doamne ajuta!". Dupa doua ore primul SCR, dupa alte doua si cativa zeci de mililitrii de noradrenalina si adrenalina al doilea SCR. L-am last viu cand am plecat...a murit a doua zi. Daca veti avea dispozitia si veti medita putin la tragedia asta pandemica veti ajunge cu siguranta la concluzia ca totul este invaluit intr-o pelicula aderenta de ironie. De exemplu: dupa ce l-am stabilizat (credeam eu) pe acest pacient, mi-am dat seama ca nu stiu unde imi lasasem telefonul. Si eram de garda, trebuia sa il am la mine. Evident, combinezoanele nu au buzunare (niste chinezarii!). Si am vazut pe noptiera telefonul pacientului. Asadar l-am luat si am sunat proriul meu numar. Mi-am recuperat telefonul si pace buna. Dar a doua zi la ora 05:51 in timp ce dormeam si visam la o lume fara ventilatoare mecanice, imi suna telefonul. Raspund! "Sunteti ruda cu dl XX?" Sunt buimac, as fi raspuns ca nu sunt ruda cu nimeni acum. Raspund totusi cu NU. "Cine sunteti? pentru ca dl xx a murit si nu avem un nr de telefon unde sa anuntam decesul. Iar in telefonul lui era nr dvs, l-ati sunat ieri. Era singurul nr".
Sigur ca acest episod a ramas scrijelit pe scoarta mea cerebrala poate si pentru ca a fost cartea de vizita a acestei drame infectioase. Dar au urmat multe altele asemenea in orele ce au urmat.
Pot sa va spun ca ceea ce s-a intamplat aici, in Suceava, se putea intampla oriunde. Da, si in spitalul tau! Pe toti ne-ar fi prins cu pantalonii in vine, recunoaste-ti-va voua insiva asta si hai sa depasim momentul. Sa nu cumva sa credeti ca cei care lucreaza acum in spitalul asta bantuit nu muncesc. Au mari probleme de toate felurile dar nu va prefaceti ca la voi acasa e mereu sters praful si niciodata nu va ramane peste weekend un maldar de vase in chiuveta.
Acum a venit momentul sa va raspund la prima intrebare. Acum poate veti putea intelege raspunsul. Asadar, de ce nici macar cei mai buni din curtea scolii nu au facut fata (in afara de Germania, acolo nu am o explicatie). Pentru ca au pornit cu totii asa ca mine, increzatori, vanitosi, acea vanitate a savantului care stie ca intelege si intelege ca stie pentru ca EL a muncit si a invatat si a mangaiat ventilatoare toata viata si are mereu mai multi asi in maneca decat se pot consuma intr-o partida. Si uite din nou o alta ironie. Nici macar nu suntem in situatia in care am subestimat acest virus, el s-a prezentat asa cum este, nu ne-a ascuns nimic niciodata, nu a recurs la razboi asimetric, nu ne-a haituit pe strazi astfel incat noi sa nu putem sa ne ascundem. Ci dimpotriva, noi am navalit pe strazi sa-i aratam noi lui. Nu pe el l-am subestimat ci mai degraba ne-am supraevaluat pe noi insine.

CONCLUZII
1. Daca nu ne smerim, vom pierde acest razboi!
2. Toata stiinta e buna, dar daca esti doar unul (+2 asistente +1 infirmiera) la 30 de astfel de bolnavi, orice conduita medicala oarecum adecvata sau pertinenta este doar o fantezie. Este imposibil sa ai o atitudine pro-activa, va trebui sa te multumesti mereu cu o atitudine reactiva. Vei fi mereu cu cativa pasi in spate. Pentru ca activitatea se desfasoara in echipamente de protectie incomode, perioada in care pot sa stai in ICU e limitata. Si nimeni nu poate sta mereu acolo. Asadar fiecare vede pacientii poate o data la 36 de ore. Clearance-ul din terapie este mare, sunt mereu pacienti noi. Rezulta ca nu exista consecventa in tratament, hand-over-ul e mereu deficitar si ceea ce e cel mai grav lipseste un lider. Si nu vad cum se poate corecta asta. Dar fara un lider care sa supervizeze toata activitatea, haosul tinde sa creasca exponential pe zi ce trece. Sfatul meu e sa urmam imboldul aliatilor nostrii din US (niciodata nu am primit mai mult decat vorbe, dar acum chiar ca nu ne pot ajuta cu altceva): One is none and two are one! Mergeti impreuna, multi, toti daca puteti. Cu cat mai multi, cu atat mai bine. Discutati intre voi, impartiti informatia. Iar liderul trebuie sa stabileasca o conduita unitara. Acum asta e mai important ca niciodata. Acum Tanda trebuie sa stie totul despre Manda.
3. Acum toti cei decedati sunt doar numere. Va veni clipa cand vor fi NUME. Vom avea cu totii pierderi. Veti dori un umar pe care sa plangeti dar nu il veti gasi pentru ca toti vor avea pe cineva de plans. Ne va pune la incercare esenta noastra, ne va zgudui umanitatea din noi. Nu stiu ce sa va sfatuiesc aici, nu cred ca putem sa ne pregatim pentru asta.
4. Pregatiti-va sufleteste pentru decizii grele. Intr-o terapie cu 30 de bolnavi cu saturatie sub 60% si 10 ventilatoare...pe cine intubam??
5. Rugati-va! Daca nu Lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoasteti ca am fost infranti caci asta e primul pas spre victorie."

[black_cat]

adi_edi, la 09 April 2020 - 06:39 PM, a spus:

Lapo, dar ce repede s-au gandit sa se relaxeze la voi! Aici s-au anulat manifestatiile, carnavalurile, paradele care normal se desfasoara in timpul verii....

Si aici se vorbeste de o relaxare a masurilor, primul ministru a promis ca pe la mijlocul lunii aprilie va veni cu un plan step by step de reintrare in normal. Adevarul este ca incep sa realizeze efectele absolut catastrofale asupra economiei si incearca sa gaseasca solutii alternative. Pe mine m-a cam speriat zilele astea, sincer, rafturile magazinelor incep sa fie din ce in ce mai goale si sa nu mai fie re-umplute.Pana acum mai erau gauri pe ici pe colo, acum sint rafturi intregi pe care se aseaza praful. Exista un lant de magazine asa numite sociale, cu preturi preferentiale pentru cei cu venituri mici, care pur si simplu a inchis de tot pentru ca nu mai au de unde sa aduca marfa .

[Geany]

Gasii drojdiee!! la noi la magazinasul de la scara blocului,proaspata 250 gr. taiat dintr-un pachet mare de 1 kg.,5 lei,merge ,asa era si pretul vechi un cub de 50 de gr. era 1 leu ,deci 5 cuburi 5 lei,asa ca pot sa-i mai fac pizza lui Ale' si sa fac saptamana viitoare o pasca ,

[Lapona Enigel]

black_cat, la 09 April 2020 - 08:00 PM, a spus:

adi_edi, la 09 April 2020 - 06:39 PM, a spus:

Lapo, dar ce repede s-au gandit sa se relaxeze la voi! Aici s-au anulat manifestatiile, carnavalurile, paradele care normal se desfasoara in timpul verii....

Si aici se vorbeste de o relaxare a masurilor, primul ministru a promis ca pe la mijlocul lunii aprilie va veni cu un plan step by step de reintrare in normal. Adevarul este ca incep sa realizeze efectele absolut catastrofale asupra economiei si incearca sa gaseasca solutii alternative. Pe mine m-a cam speriat zilele astea, sincer, rafturile magazinelor incep sa fie din ce in ce mai goale si sa nu mai fie re-umplute.Pana acum mai erau gauri pe ici pe colo, acum sint rafturi intregi pe care se aseaza praful. Exista un lant de magazine asa numite sociale, cu preturi preferentiale pentru cei cu venituri mici, care pur si simplu a inchis de tot pentru ca nu mai au de unde sa aduca marfa .

Exact!

Bun, nemtii sunt campioni - dar efectiv campioni- in a planui. Si nu vorbim de plan in caz de, ci vorbim de plan A in caz de, plan B in caz ca planul A nu iese, plan C in cazul in care A si B esueaza s.a.m.d. Ce e clar este ca, indiferent de tara, lumea baga la cap diferit , asta depinzand de gradul intelectual al fiecaruia, etc. La cumparaturi ieri erau o gramada care turuiau de zor nevoie mare prin magazine nu pastreaza distanta , nu au nici o protectie etc.

Si totusi, in unele magazine nu ai voie sa intri fara carut de cumparaturi. Vrei doar un pachet de guma de mestecat? Carut. Asta ca sa ii oblige pe oameni sa pastreze macar distanta impusa de carutul de cumparaturi. Ai venit in doi la cumparaturi? Fiecare isi ia carut.
La intrare la Lidl este un tip cu dezinfectant, iti da pe maini si pe manarul carutului, se uita daca sunt deja multi in magazin, iti spune sa mai astepti putin.
La Edeka este instalat un dezinfectant la intrare. Se gaseste absolut tot in magazine. La Real, care e foarte mare, gen Kaufland, nu.

La farmacie nu au voie sa intre decat maxim 4, la intrare e agent de paza la unele, plus dezinfectant, nu intri pana nu ti-am dezinfectat mainile. Ieri erau absolut de toate la farmacie: dezinfectant, masti de protectie, manusi.

La posta tot asa, cate patru , cu om la intrare. Lumea se aseaza la rand frumos pe trotuar, pastreaza distanta, oamenii zambesc si sunt ok.

In partea mea care este mereu sub influenta curentilor oceanici si deci a aerului umed si ploi fara numar, fara numar, vremea frumoasa este una din cele mai mari bucurii. De cand e soare aici, lumea e mult mai relaxata. Raportul meteo la stiri e de regula foarte amanuntit si cand e soare pe intreg teritoriul Germaniei, e asa, atmosfera de sarbatoare.
Saptamana trecuta chiar dadeau la stiri ca ce deosebit era albastrul cerului si asta pentru ca eram sub influenta unor mase de aer polar continentale si cerul arata efectiv ca acasa Fie painea cat de rea? Ce ti-e si cu geografia asta , bai nene

Ca sa revenim la SARS CoVid2 : cred ca este clar ca viteza de raspandire a virusului depinde in directa masura de densitatea populatiei intr-un anumit teritoriu. Asa se explica , de exemplu, cresterea ametitoare a celor contaminati in China, NY, Madrid, etc.

Se pare ca distantarea este absolut esentiala si masurile individuale de protectie in acest caz inteligente.

Asa ca, Titi, si toti cei care sunteti atenti si consecventi, nu are nimic de-a face cu paranoia , ci procedati corect. Asta va va feri. Ramane de vazut acum daca virusul isi stopeaza raspandirea acum ca a crescut temperatura aerului si a scazut umezeala. Ramane de vazut daca in toamna se ca reactiva...daca formeaza noi tuplini , etc. Sper ca medicina sa i-o ia inainte, totusi.

[Lapona Enigel]

Dexter, la 09 April 2020 - 07:54 PM, a spus:

articolul asta l-ati citit? - atentie ca e foarte dur si cu descrieri grafice, am verificat ca doctorul asta exista, deci relatarea sa poate fi credibila

"PROLOG
Eu sunt anestezist, medic militar si acum va scriu din Suceava. Pentru cine scriu? In primul rand pentru mine, ca nu cumva sa uit vreodata ceea ce simt acum. Si in al doilea rand, pentru colegii mei anestezisti - pe multi ii cunosc personal, fac parte din reteaua mea de suport si eu din reteaua lor. Si in al treilea rand pentru voi toti! Toti cei ce asteptati apasati de propria asteptare.
In armata ordinele se executa, nu se discuta! Stie toata lumea. "Maine plecati la Suceava" "Am inteles! Sa traiti!" Oamenii din jurul meu s-au activat, am primit mesaje de sustinere, si-au manifestat compasiunea si mi-au oferit ajutorul. Familia mea a acceptat cu greu si lacrimi ordinul. Dar mie nu mi-a fost frica nicio secunda. Voi deschide acum o poarta spre mintea mea de atunci - dincolo de poarta asta ati fi gasit acelasi peisaj la multi anestezisti. Mi-am pus in bagaj toate sosetele - nu aveam de gand sa pierd timpul spaland si uscand rufe - si cel mai inportant, mi-am luat cartile. Sentimentul era ca plec la un examen din sesiune dar la care nu are ce sa-mi pice si sa nu stiu. La fel ca si ceilalti colegi ai mei, in ultimele saptamani am studiat materialele publicate despre COVID-19. Tacticos, am pus piesele cap la cap ca un puzzle. Totul se potrivea. In mintea mea misiunea era clara, pasii stabiliti. Stiam dinainte toate miscarile adversarului, il studiasem avid, nu avea niciun as in maneca. Frumosetea planului meu era atat de imbatatoare incat chiar si eu m-am indragostit de el. Pe drum, le-am explicat si colegilor ce au de facut. Eram o echipa tactica iar eu imi asumasem rolul de a conduce sesiune de briefing. Cu toate aceste referinte militare evidente, eu inca nu stiam ca nu mergem la examen - ci la razboi.

GRESALA
Cu siguranta ca v-ati intrebat unde au gresit italienii, spaniolii sau americanii. Cred ca pot sa va dau un raspuns - dar nu inca, mai asteptati putin.
Mai mult, nu cred ca este cineva cu atata minte incat sa fie capabil sa-si deblocheze telefonul dar care sa creada ca avem vreun sistem (orice sistem, inclusiv cel medical! sau mai ales acesta) care sa functioneze mai bine ca acolo. In plus, sunt popoare in a caror material genetic este impregnat razboiul. Cu toate acestea, in conditii tactice mult mai favorabile, echipamente medicale, protocoale pre-existente (americanii au organizatii nationale care se ocupa cu simularea unor pandemii), personal medical (pentru colegii mei medici care nu au lucrat in afara tarii: nu incercati sa va imaginati - sunt mai multi decat va puteti voi imagina), capacitate logistica superioara, infrastructura adecvata...cu toate acestea, COVIDel i-a ingenunchiat.
Sunt convins ca toti colegii mei medici, inclusiv cei din Italia, Franta, Spania, UK sau USA au avut un plan asemanator cu al meu. Impartim pacientii in fenotipuri: LOW vs HIGH. Ca sa ii impartim le facem un test de incarcare cu oxigen. Daca sunt Low, insemna ca au doar o nepotrivire intre ventilatie si perfuzie dar au inca complianta pulmonara buna, pot sa-si creasca tidal-volume (Tv) si atunci oxigenarea lor se va imbunatati. Daca ajung la SpO2>92-94 ii manageriem conservator, pe sectii, ii invatam sa faca auto-proning (suna mai savant decat este in realitate treaba asta; cine nu stie ce este, nu va voi strica surpriza, dati un search ) ) si ii urmarim ca sa nu dezvolte complicatii ulterior pentru ca COVID-19 poate avea si un pattern de evolutie bifazic.
Daca nu raspund la testul de incarcare cu O2, inseamna ca au alveolele inundate si complianta pulmonara scazuta si aceasta categorie raspunde doar la PEEP deci trebuie sa-i intubam si sa-i ventilam mecanic. Datele par sa sugereze suport ventilator precoce. Dupa ce-i intubam e nevoie sa monitorizam P-plat si sa o mentimem sub 30 iar driving pressure dP<15. Ventilam cu volume mici pentru asta, 6 sau chiar 4ml/kg. Ajustam PEEP si FiO2 ptr o saturatie de 90-92%. Daca e nevoie ne permitem hipercapnie relativa pana la pH de 7.2 sau chiar 7.15 dupa care infuzam continuu bicarbonat de sodiu. Monitorizam continuu WOB, spatiul mort si gradientul alveolo-capilar. Daca ne creste spatiul mort ventilat inseamna ca e posibil sa existe tromboza micro-vasculara. Anticoagulam (eventual de la inceput in doze curative daca nu identificam factori de risc). Evaluam constant CRP si Feritina pentru a identifica un eventual t0 al furtunii citokinice cand putem initia un contra-atac imunosupresor. Instalam santinele hemodinamice - tensiune arteriala invaziva, monitorizarea debitului cardiac pentru a identifica un eventual atac asupra cordului. Simplu, nu?
Hai sa facem impreuna un inventar. Pentru planul meu avem nevoie de ventilator mecanic pentru toti cei care se incadreaza in fenotipul HIGH, cineva care sa monitorizeze toate presiunile macar o data pe ora, analizator de gaze sanguine, senzor de etCO2 la fiecare, cateter arteial, transducer de presiune, monitoare de CO (macar unul sau doua ca le poti muta dar oricum ai nevoie de kituri pentru majoritate pacientilor), om care sa monteze toate aceste catetere (centrale, radiale, femurale), personal mediu care sa recolteze probe, personal auxiliar care sa ingrijeasca bolnavii si foarte important un centru de comanda - cineva care sa integreze activitatea. Noi facem asta in fieecare zi, nu? Avem mereu pacienti cu ARDS (desi ideea asta e inca in discutie, e posibil sa nu fie chiar ARDS; dar sa nu complicam problema). Facem vizita mare, cineva supervizeaza tratamentul tuturor pacientilor din ICU. Din nou, simplu, nu??

REALITATEA
E ora 20:00. Urmeaza 12h de "reprezentatie" medicala. Ca un adevarat virtuoso pasesc increzator pe circuitele epidemiologice inca incomplete si improvizate ad-hoc dupa masura posibilitatiilor. Ma echipez: combinezon, trei perechi de manusi, ochelari, masca FFP3 si viziera. Vreau sa fac o fotografie. Cum cu ce? Cu telefonul pe care trebuie sa-l iau cu mine pentru ca nu exista un alt sistem de comunicare cu exteriorul odata ce ai intrat. Asta trebuia sa ma puna pe ganduri!(?) Oricum a iesit o poza proasta pentru ca telefonul era infoliat.
Gata! Sunt inauntru, pe partea cealalta, dincolo...sentimentul cred ca seamana cu ceva ce ai putea sa simti dupa ce esti rapit de o specie extraterestra. Similar cu acel efect video in care cineva ramane stingher intr-o masa enorma de oameni care se misca cu o viteza disproportional mai mare, pe repede-inainte, iar tu ramai nemiscat, auzind doar propria respiratie ritmica, din ce in ce mai sincronizata cu bataile inimii. Simt un fior rece. Ceva din mine se activeaza si transmite un semnal de alarma - inteleg doar atat: "ceva" nu e ok.
BUM!!! Realitatea - o alta realitate, nu cea proiectata de mine in camera mea de comanda, inconjurat de cartile mele - ma loveste brutal. Nu ma doare, inca sunt anesteziat. Sunt aproape 30 de pacienti in jurul meu. Cativa extraterestrii albi se plimba printre ei. Unii intuiesc rolul meu si incep sa ridice mainile disperate spre mine si striga "domnule doctoooor! domnule..." cuvintele le raman in gat. Ma uit in sus spre monitoare si vad ca saturatiile lor sunt 55-60% apoi ma uit mai sus...spre Dumnezeu si dintr-o data mi-a fost dat sa inteleg. Aici e RAZBOI!
Unul langa altul, conectati la un fel de oxigen ce nu pare suficient niciodata. Unii pe spate altii pe burta. Pe unele fete - resemnare, pe altele - disperare. Cei care nu erau intubati si ventilati mecanic erau extrem de hipoxici. O hipoxie atipica, unii nici macar nu sunt dispneici si pot chiar articula cateva cuvinte. Au o culoare tegumentara aparte. Sunt constienti dar nu...complet. Nu stiu sa descriu altfel dar va pot spune ca am avut nevoie de multa putere de procesare sa ma conving ca nu sunt inconjurat de strigoi sau zombie sau cum vreti voi sa le spuneti, niste umbre in care viata atarna ca o picatura de roua pe un fir de iarba. Sau ca o picatura de transpiratie pe interiorul ochelarilor de protectie...
"Domnule doctor, veniti repede!" se aude infundat de undeva de pe coridor. Ma intorc rapid stanga-imprejur, militareste, ma lovesc cu capul de ceva - nu stiu ce era si de cand era acolo. Prin ochelarii aburiti, cu gluga in cap care imi limita campul vizual si peste toate viziera care ma delecta cu cele mai sugubete jocuri de lumini, era difcil sa-mi mentin o traiectorie care sa nu ridice semne de intrebare asupra ne-ebrietatii mele. Gasesc salonul, ma uit pe monitor, 32% saturatie. Ma uit la pacient, efort respirator marcat, iminenta de stop respirator, tahipneic dar constient, se lupta cum putea el, nu renuntase. Ma vede ca dau ordine - intuieste ca sunt doctorul. Intr-un gest de abandon total se linisteste si imi spune ca nu poate respira, sa fac ceva, orice, ca el nu mai vrea sa traiasca asa, mai bine sa moara decat asa.
OK, imi spun - atunci sa incepem! Cer video-laringoscopul ! "Avem undeva, sa merg dupa el?" urmeaza raspunsul. Nu ma intelegeti gresit, ar fi mers bucuroasa dna asistenta dar era unul singur, era in alta parte, nici ea nu stia exact unde, ar fi trebuit sa-l caute. Realizez ca nu avem timp. Il iau pe cel normal, dau cateva indicatii legate de medicatie. Fac laringoscopia - nu vad nimic, totul e edematiat - IOT dificila! La naiba, imi spun! Incerc sa ma concentrez, vad ceva, cer sonda. O primesc in mana dar e fara stilet (explicatie: probabil ca trebuia eu sa cer cu stilet dar pentru ca nu eram la mine acasa nu stiam asta). Cer sa-mi bage stilet. "Stati sa caut" vine raspunsul. Intuiesc ca urmeaza cateva secunde poate 1 minut. Ce sa fac? Sa ventilez pe masca si balon?? Toata comunitatea medicala recomanda sa nu facem asta de teama aerosolizarii. La naiba din nou! Iau balonul si masca, nu o sa te las sa mori imi spun. Masca e una prea mica, trebuie sa aleg - o pun pe gura sau pe nas. Grea decizie, imi dau seama ca oricum e inutil gestul meu. Le arunc razbunator ca si cum obiectele acestea ar fi de vina. "Incearca din nou fara stilet, poate merge" il aud pe colegul meu care ajunsese si el in salon intre timp. Fac din nou laringoscopia, deja sunt familiarizat cu locul, vad epiglota si poate ceva sub ea. Introduc sonda, cer din nou balonul - imi dau seama ca nu exista filtru pe balon dar acum nu mai conteaza. Ventilez de cateva ori. Lipseste ceva...ahh da, trebuie sa confirm stetacustic. Dar de ce nu am facut asta pana acum? La naiba din nou!!! Nu am stetoscop pentru ca oricum nu poate fi folosit de vreme ce am o gluga pe cap (doohh!). Colegul meu pune mana pe piept, ne uitam amandoi prin ochelarii aburiti daca se ascensioneaza toracele ca intr-un film prost ce se vrea comedie - pare ca da. Apoi ne apropiem amandoi cu urechile de pacient pana cand eventualele zgomote pot sa treaca prin straturile noastre protectoare. Se aude din stomac!!! Scot sonda, fac din nou laringoscopia, de data asta am si stilet si securizez in final calea aeriana, conectez pacientul la ventilator, tensiunea arteriala e mica dar inca nu e bradicardic. Mai avem putin timp, imi spun. Dupa cateva miscari acrobatice si cel mai probabil de un absurd poetic avand in vedere vestimentatia, reusesc sa ma mut cumva de la capul bolnavului, in fata ventilatorului. E un draeger mai vechi - nu conteaza, nu totul trebuie sa fie cu touch-screen. Ventilatie controlata in volum, cu auto-flow (are asa ceva ventilatorul asta? sper! display-ul e putin mai mare decat cel de la un ceas de mana deci nu prea vad nimic pe el; lasa asta, vedem dupa!), FiO2 100, volume mici, pun 450 pentru moment ca tabla inmultirii s-a ascuns undeva in spatele creierului acum - o sa iasa ea. Apas de cateva ori pe butoane sa vad presiunile si dintr-o data aparatul incepe sa ma alarmeze. Spune pe limba lui ca nu functioneaza senzorul de flux. Cer alt senzor de flux. Stiti ce urmeaza, nu? Da, exact - nu este altul. Atunci am inteles al doilea lucru. Nu doar ca este RAZBOI, dar nu avem cum sa-l castigam! Ideea mea despre stategia optima de ventilatie a fost snopita in bataie de o realitate necrutatoare. Am ales un mod de presiune, am pus niste valori putin sub cele critice si am spus un "Doamne ajuta!". Dupa doua ore primul SCR, dupa alte doua si cativa zeci de mililitrii de noradrenalina si adrenalina al doilea SCR. L-am last viu cand am plecat...a murit a doua zi. Daca veti avea dispozitia si veti medita putin la tragedia asta pandemica veti ajunge cu siguranta la concluzia ca totul este invaluit intr-o pelicula aderenta de ironie. De exemplu: dupa ce l-am stabilizat (credeam eu) pe acest pacient, mi-am dat seama ca nu stiu unde imi lasasem telefonul. Si eram de garda, trebuia sa il am la mine. Evident, combinezoanele nu au buzunare (niste chinezarii!). Si am vazut pe noptiera telefonul pacientului. Asadar l-am luat si am sunat proriul meu numar. Mi-am recuperat telefonul si pace buna. Dar a doua zi la ora 05:51 in timp ce dormeam si visam la o lume fara ventilatoare mecanice, imi suna telefonul. Raspund! "Sunteti ruda cu dl XX?" Sunt buimac, as fi raspuns ca nu sunt ruda cu nimeni acum. Raspund totusi cu NU. "Cine sunteti? pentru ca dl xx a murit si nu avem un nr de telefon unde sa anuntam decesul. Iar in telefonul lui era nr dvs, l-ati sunat ieri. Era singurul nr".
Sigur ca acest episod a ramas scrijelit pe scoarta mea cerebrala poate si pentru ca a fost cartea de vizita a acestei drame infectioase. Dar au urmat multe altele asemenea in orele ce au urmat.
Pot sa va spun ca ceea ce s-a intamplat aici, in Suceava, se putea intampla oriunde. Da, si in spitalul tau! Pe toti ne-ar fi prins cu pantalonii in vine, recunoaste-ti-va voua insiva asta si hai sa depasim momentul. Sa nu cumva sa credeti ca cei care lucreaza acum in spitalul asta bantuit nu muncesc. Au mari probleme de toate felurile dar nu va prefaceti ca la voi acasa e mereu sters praful si niciodata nu va ramane peste weekend un maldar de vase in chiuveta.
Acum a venit momentul sa va raspund la prima intrebare. Acum poate veti putea intelege raspunsul. Asadar, de ce nici macar cei mai buni din curtea scolii nu au facut fata (in afara de Germania, acolo nu am o explicatie). Pentru ca au pornit cu totii asa ca mine, increzatori, vanitosi, acea vanitate a savantului care stie ca intelege si intelege ca stie pentru ca EL a muncit si a invatat si a mangaiat ventilatoare toata viata si are mereu mai multi asi in maneca decat se pot consuma intr-o partida. Si uite din nou o alta ironie. Nici macar nu suntem in situatia in care am subestimat acest virus, el s-a prezentat asa cum este, nu ne-a ascuns nimic niciodata, nu a recurs la razboi asimetric, nu ne-a haituit pe strazi astfel incat noi sa nu putem sa ne ascundem. Ci dimpotriva, noi am navalit pe strazi sa-i aratam noi lui. Nu pe el l-am subestimat ci mai degraba ne-am supraevaluat pe noi insine.

CONCLUZII
1. Daca nu ne smerim, vom pierde acest razboi!
2. Toata stiinta e buna, dar daca esti doar unul (+2 asistente +1 infirmiera) la 30 de astfel de bolnavi, orice conduita medicala oarecum adecvata sau pertinenta este doar o fantezie. Este imposibil sa ai o atitudine pro-activa, va trebui sa te multumesti mereu cu o atitudine reactiva. Vei fi mereu cu cativa pasi in spate. Pentru ca activitatea se desfasoara in echipamente de protectie incomode, perioada in care pot sa stai in ICU e limitata. Si nimeni nu poate sta mereu acolo. Asadar fiecare vede pacientii poate o data la 36 de ore. Clearance-ul din terapie este mare, sunt mereu pacienti noi. Rezulta ca nu exista consecventa in tratament, hand-over-ul e mereu deficitar si ceea ce e cel mai grav lipseste un lider. Si nu vad cum se poate corecta asta. Dar fara un lider care sa supervizeze toata activitatea, haosul tinde sa creasca exponential pe zi ce trece. Sfatul meu e sa urmam imboldul aliatilor nostrii din US (niciodata nu am primit mai mult decat vorbe, dar acum chiar ca nu ne pot ajuta cu altceva): One is none and two are one! Mergeti impreuna, multi, toti daca puteti. Cu cat mai multi, cu atat mai bine. Discutati intre voi, impartiti informatia. Iar liderul trebuie sa stabileasca o conduita unitara. Acum asta e mai important ca niciodata. Acum Tanda trebuie sa stie totul despre Manda.
3. Acum toti cei decedati sunt doar numere. Va veni clipa cand vor fi NUME. Vom avea cu totii pierderi. Veti dori un umar pe care sa plangeti dar nu il veti gasi pentru ca toti vor avea pe cineva de plans. Ne va pune la incercare esenta noastra, ne va zgudui umanitatea din noi. Nu stiu ce sa va sfatuiesc aici, nu cred ca putem sa ne pregatim pentru asta.
4. Pregatiti-va sufleteste pentru decizii grele. Intr-o terapie cu 30 de bolnavi cu saturatie sub 60% si 10 ventilatoare...pe cine intubam??
5. Rugati-va! Daca nu Lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoasteti ca am fost infranti caci asta e primul pas spre victorie."

Abia acum...pui si tu un link, te rog? Multumesc!

[Titirimundi]

In Spania parca incepe sa se vada o luminita plapanda la capatul tunelului. In ultimele 24h au fost "doar" 500 de morti (ce trist suna )...
In spitale incep sa apara paturi libere si cei care fabricau aparate de respirat (fabrica de masini Seat de ex) au oprit productia pt ca sunt suficiente.
Este inca stare de urgenta pana pe 26, dar de luni incep sa revina la lucru cei din constructii, de la drumuri...Pana la urma au decis ca toata lumea trebuie sa poarte masca, de luni vor imparti cate 2 pt fiecare la Metrou si la tren.
Eu am cumparat 10 din cele FPP2 cu filtru de pe Aliexpress, ar trebui sa ajunga joi, vom vedea; mai am cateva si oricum ies rar. Manusi nu gasesc pe nicaieri, ies cu manusi din acelea groase de facut curat.

Incep sa imi fac o mie de ganduri despre ce va fi cand vom iesi toti , desi in cazul meu cred ca o sa mai dureze ceva timp. Vorbeam zilele trecute cu cativa colegi si toti credeau acelasi lucru: ca vom revenii la normalul care il cunosteam la munca prin septembrie...

Sanatate multa!!

[Lapona Enigel]

Titirimundi, la 11 April 2020 - 05:04 PM, a spus:

In Spania parca incepe sa se vada o luminita plapanda la capatul tunelului. In ultimele 24h au fost "doar" 500 de morti (ce trist suna )...
In spitale incep sa apara paturi libere si cei care fabricau aparate de respirat (fabrica de masini Seat de ex) au oprit productia pt ca sunt suficiente.
Este inca stare de urgenta pana pe 26, dar de luni incep sa revina la lucru cei din constructii, de la drumuri...Pana la urma au decis ca toata lumea trebuie sa poarte masca, de luni vor imparti cate 2 pt fiecare la Metrou si la tren.
Eu am cumparat 10 din cele FPP2 cu filtru de pe Aliexpress, ar trebui sa ajunga joi, vom vedea; mai am cateva si oricum ies rar. Manusi nu gasesc pe nicaieri, ies cu manusi din acelea groase de facut curat.

Incep sa imi fac o mie de ganduri despre ce va fi cand vom iesi toti , desi in cazul meu cred ca o sa mai dureze ceva timp. Vorbeam zilele trecute cu cativa colegi si toti credeau acelasi lucru: ca vom revenii la normalul care il cunosteam la munca prin septembrie...

Sanatate multa!!

Stai izolata, evita sa iesi, Titi. Valabil pentru toti cei care au suferit operatii, au sistemul imunitar afectat, s.a.m.d. Si ce daca iesi cu manusi de curatat, important e sa le dezinfectezi si pe ele cand revii acasa, ori oriunde e dezinfectant pus la dispozitie. Aici Pastele se va petrece in izolare si social distancing. Ramane de vazut ce se hotaraste saptamana viitoare. Toata lumea de la job nu crede ca se va tine bacul anul asta...

[Dexter]

daca va intereseaza o analiza statistica a unei posibile dati de "deschidere" vedeti la link. asta e un doctor local, vorbeste ami mult de situatia locala, dar analiza referitoare la calculele bazate pe numarul de morti si "deschiderea" austriei sunt foate bune. are si un episod despre suedia, de vazut:

dr. thompson

[Carmella]

Situația la zi în România

 FB_IMG_1587623219729.jpg (66.6K)
Number of downloads: 0

S-a anunțat data de 15 mai pentru ridicarea interdicțiilor individuale de deplasare, încă nu m-am lămurit decît parțial ce se poate și ce nu.

[Lapona Enigel]

Situatia in Germania - informatiile de azi, actualizate la ora 8:10:
 Screenshot (455).png (320.05K)
Number of downloads: 0  Screenshot (456).png (311.34K)
Number of downloads: 0
La noi chiar sunt seriosi cu purtatul mastii. Am fost ieri la posta. In continuare, nu se intra mai mult de patru oameni in incinta, coada se formeaza pe trotuar. Dupa ce un baiat a stat jumate de ora cu servetel la gura , cand au deschis posta nu l-au lasat sa intre.

Incep scolile...a inceput bacul. Desi in spatiile publice se aplica masurile drastice cu mastile, in spatiul scolii, care e un context familiar , dar cu cca. 1000 de oameni care se perinda pe acolo, nici vorba de asa ceva. Mda...cred ca termenul dystopia poate fi exclus din vocabular, din moment ce totul devine deja realitate.