Bineinteles ca m-am dat rotunda si am zis sa o mai imbunatatesc io un pic, asa ca stiind ca aluaturile nu sunt punctul meu forte am facut io un blat dupa o reteta secreta, doar de mine stiuta.
Dar ce-i important este ca mi-a iesit caramelul.
Dom'le am frecat in oala aia de ma plictisisem, asteptam sa-si schimbe culoarea si sa faca bulburoci. Bulburoci a facut el, dar culoarea nu si-o schimba.
Cand intr-un final si-a schimbat culoarea mai aveam un pic si atipeam, dar de bucurie mi-a venit sa-l pup, (pe caramel) bine ca m-am abtinut fiindca dupa ce am lins lingura si m-am ars la limba m-am felicitat ca n-am pus boticelul pe el, ca ramaneam lipita.
Cert este ca el, caramelul este fabulos. N-am mai continuat prajitura, ca e asa de bun caramelul incat n-avea rost sa muncesc in plus. Sta tare, batz, teapan si tot gustand cate-un pic, cate-un pic, ma gandesc la fetele alea care stergeau foile de salata, asa ca o sa sterg si eu caramelul de oroarea de blat.
Asta ma mai linisteste la nervii capului si imi demonstreaza cat sunt de constienta si ce viata sanatoasa duc.

Ajutor






sssst, vorbeste mai incet, a luat topicul de la inceput, ca nu mai stie exact unde a ramas, poate se ia cu altele, poate-si pune un film 

