
Bineinteles ca m-am dat rotunda si am zis sa o mai imbunatatesc io un pic, asa ca stiind ca aluaturile nu sunt punctul meu forte am facut io un blat dupa o reteta secreta, doar de mine stiuta.

Dar ce-i important este ca mi-a iesit caramelul.

Dom'le am frecat in oala aia de ma plictisisem, asteptam sa-si schimbe culoarea si sa faca bulburoci. Bulburoci a facut el, dar culoarea nu si-o schimba.
Cand intr-un final si-a schimbat culoarea mai aveam un pic si atipeam, dar de bucurie mi-a venit sa-l pup, (pe caramel) bine ca m-am abtinut fiindca dupa ce am lins lingura si m-am ars la limba m-am felicitat ca n-am pus boticelul pe el, ca ramaneam lipita.
Cert este ca el, caramelul este fabulos. N-am mai continuat prajitura, ca e asa de bun caramelul incat n-avea rost sa muncesc in plus. Sta tare, batz, teapan si tot gustand cate-un pic, cate-un pic, ma gandesc la fetele alea care stergeau foile de salata, asa ca o sa sterg si eu caramelul de oroarea de blat.
Asta ma mai linisteste la nervii capului si imi demonstreaza cat sunt de constienta si ce viata sanatoasa duc.


