Mici (fara E-uri, conservanti)
#1
Postat 28 January 2010 - 03:32 PM
- 1 kg carne de vita de la gat (carne putin mai grasa);
- 6 catei de usturoi zdrobiti (ca pentru mujdei);
- ½ lingurita de piper negru;
- 1 lingurita de sare;
- 2 lingurite bicarbonat de sodiu dizolvate in ½ pahar de apa calduta.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Modul de preparare:
- se amesteca toate componentele cu exceptia bicarbonatului dizolvat in apa;
- se adauga bicarbonatul dizolvat amestecand tot timpul;
- se acopera vasul cu compozitia cu o folie aderenta sau cu orice altceva ca sa fie ermetic;
- se lasa in frigider 24 de ore;
- se formeaza micii si se prajesc.
#2
Postat 28 January 2010 - 09:44 PM
Lasatul la macerat pana a doua zi e f . important,si focul la carbuni,jarul( nici tare nici moale)daca aveti carne faceti intai aia apoi micii,nu trebuie uscati,trebuie sa fie''suculenti''un mustar de calitate si o specialitate de paine proaspata(chifle)chiar fac diferenta.
Sper ca nu te-ai suparat draga Foxyy pe mine dar chiar ma mancau degetele..... {SMILIES_PATH}/6.gif<" title="arms" />
AAAAAAsi neaparat c-o bere rece
#3
Postat 28 January 2010 - 10:27 PM
Geany a spus:
Lasatul la macerat pana a doua zi e f . important,si focul la carbuni,jarul( nici tare nici moale)daca aveti carne faceti intai aia apoi micii,nu trebuie uscati,trebuie sa fie''suculenti''un mustar de calitate si o specialitate de paine proaspata(chifle)chiar fac diferenta.
Sper ca nu te-ai suparat draga Foxyy pe mine dar chiar ma mancau degetele..... {SMILIES_PATH}/6.gif<" title="arms" />
AAAAAAsi neaparat c-o bere rece
Vai de mine, cum sa ma supar??? Chiar sunt bine-venite sfaturile tale! Si-ti foarte multumesc pentru ele!
E perfect adevarat ce zici tu legat de carnea de vita - daca-i singura in compozitie, micii ies cam tarisori (uscati), dar taman de aia se ia carnea de vita de la gat, cu ceva grasime. Reteta asta o am de la cineva din Israel si, desi ei mananca si carne de porc, folosesc doar carne de vita la prepararea micilor. Banui ca si oaia ar fi buna, da' n-am idee de ce nu folosesc... Cand mai vorbesc cu ei, ii intreb.
#4
Postat 28 January 2010 - 11:28 PM
#5
Postat 28 January 2010 - 11:57 PM
Geany a spus:
Nu, mici sunt! Persoanele de acolo sunt nascute-n Romania si fac mici, nu kebab, saorme ori alte chestii. Da' na, fiecare cu chichita lui....
#6
Postat 29 January 2010 - 06:25 AM
Reţeta de mititei de la Restaurantul CARUL CU BERE din Bucureşti
Citeaza
Onorate Domnule Ofiţer!
Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut.
Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.
Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare.
Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.
Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.
Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:
* 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt
* 12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt
* 4 grame de enibahar pisat mărunt
* 2 grame de coriandru pisat mărunt
* 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
* 1 gram de anis stelat pisat mărunt
* 8 grame de bicarbonat de sodiu
* 1 linguriţă de zeamă de lămâie
* 1 lingură de untdelemn
* 1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute
La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.
Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas. Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci. Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca. Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.
Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.
Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!
Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!
Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate! Dumnezeu să va ajute!
Iar Pastorel ne spune ca...
Citeaza
De-a berbeleacul, vorba ceea,
De n-ar fi fost pe lume vinul,
Tutunul, dracul si femeia!"
#7
Postat 29 January 2010 - 08:42 AM
dragos a spus:
Reţeta de mititei de la Restaurantul CARUL CU BERE din Bucureşti Bucureşti, la 16 Iunie 1920
Onorate Domnule Ofiţer!
Am facut mici dupa reteta asta, sunt dementiali. Sunt moi si zemosi si au un gust super.
#8
Postat 29 January 2010 - 10:38 AM
#9
Postat 29 January 2010 - 10:56 AM
Geany a spus:
Io "formez" in palme. Pana acum n-au fost reclamatii.
De cumparat, cumpar pasta de mici gata facuta. O iau de la un magazin de carnaraie "romaneasca" din Brussel, in piata de langa abator. Magazinului ii zice "Georges".
Cu ceva vreme in urma s-a schimbat preparatorul de mici si pasta nu mai e asa buna cum era acum fo 3-4 ani. Asa ca noi innobilam acasa pasta aia, o mai lasam o zi la frigider si abia apoi mancam. Iar innobilarea consta in adaugat, obligatoriu, de ienibahar si coriandru proaspat pisate in mojar, ceva cimbru cimbru; eventual ceva piper proaspat mojarat si ala, eventual ceva usturoi, eventual putin bicarbonat, eventual ceva zeama de carne (daca s-a facut ceva supa/ciorba intre timp).
In Ploiesti luam pasta de mici de la Interex. Cu cativa ani in urma era foarte buna, intre timp s-a mai prostit dar ramane totusi mancabila.
De-a berbeleacul, vorba ceea,
De n-ar fi fost pe lume vinul,
Tutunul, dracul si femeia!"
#10
Postat 29 January 2010 - 01:21 PM
#11
Postat 30 January 2010 - 09:30 PM
dragos a spus:
Geany a spus:
Io "formez" in palme. Pana acum n-au fost reclamatii.
De cumparat, cumpar pasta de mici gata facuta. O iau de la un magazin de carnaraie "romaneasca" din Brussel, in piata de langa abator. Magazinului ii zice "Georges".
Cu ceva vreme in urma s-a schimbat preparatorul de mici si pasta nu mai e asa buna cum era acum fo 3-4 ani. Asa ca noi innobilam acasa pasta aia, o mai lasam o zi la frigider si abia apoi mancam. Iar innobilarea consta in adaugat, obligatoriu, de ienibahar si coriandru proaspat pisate in mojar, ceva cimbru cimbru; eventual ceva piper proaspat mojarat si ala, eventual ceva usturoi, eventual putin bicarbonat, eventual ceva zeama de carne (daca s-a facut ceva supa/ciorba intre timp).
In Ploiesti luam pasta de mici de la Interex. Cu cativa ani in urma era foarte buna, intre timp s-a mai prostit dar ramane totusi mancabila.
Georges este o institutie care a dus vestea mititeilor dincolo de comunitatea româneasca
Ienibahar, musai!
Pentru lenesi si grabiti, afirm ca se poate înlocui supa de oase cu mujdei cald, în care se dizolva foi de gelatina muiate în prealabil cu apa rece (1 foaie de 2g la 100ml de mujdei, considerînd gelatina la 100-150 bloom)
#12
Postat 30 January 2010 - 09:53 PM
Alexandru a spus:
dragos a spus:
Geany a spus:
Io "formez" in palme. Pana acum n-au fost reclamatii.
De cumparat, cumpar pasta de mici gata facuta. O iau de la un magazin de carnaraie "romaneasca" din Brussel, in piata de langa abator. Magazinului ii zice "Georges".
Cu ceva vreme in urma s-a schimbat preparatorul de mici si pasta nu mai e asa buna cum era acum fo 3-4 ani. Asa ca noi innobilam acasa pasta aia, o mai lasam o zi la frigider si abia apoi mancam. Iar innobilarea consta in adaugat, obligatoriu, de ienibahar si coriandru proaspat pisate in mojar, ceva cimbru cimbru; eventual ceva piper proaspat mojarat si ala, eventual ceva usturoi, eventual putin bicarbonat, eventual ceva zeama de carne (daca s-a facut ceva supa/ciorba intre timp).
In Ploiesti luam pasta de mici de la Interex. Cu cativa ani in urma era foarte buna, intre timp s-a mai prostit dar ramane totusi mancabila.
Georges este o institutie care a dus vestea mititeilor dincolo de comunitatea româneasca
Ienibahar, musai!
Pentru lenesi si grabiti, afirm ca se poate înlocui supa de oase cu mujdei cald, în care se dizolva foi de gelatina muiate în prealabil cu apa rece (1 foiae de 2g la 100ml de mujdei, considerînd gelatina la 100-150 bloom)
Acu' incepe sa mi se faca pofta de mici. Naiba m-o fi pus sa umblu prin retetar si sa dau de ea? De parca nu era destul, am postat-o si pe net, ca sa imi fac sange rau citind completarile voastre! Mai ca-mi vine sa-i fac la cuptor!
#13
Postat 30 January 2010 - 10:11 PM
Cat despre mujdeiul lui alexandru cu gelatina m-a dat pe spate ,foarte interesant!
#14
Postat 30 January 2010 - 10:30 PM
Geany a spus:
Cat despre mujdeiul lui alexandru cu gelatina m-a dat pe spate ,foarte interesant!
N-am nica aici N-am mai carat de-acasa, ca n-avea rost. Am zis ca am destule boarfe, nu mai car oale si ulcele. Plus ca n-am aragaz, am plita electrica (in Germania foarte multa lume foloseste aragazul electric). Asta e! O sa rabd, ce sa fac? Las' ca halesc peste vreo 2 luni, cand ma-ntorc in tara.
#15
Postat 30 January 2010 - 10:39 PM
#16
Postat 30 January 2010 - 11:31 PM
Geany a spus:
Pai, treci la treaba! Si pune si vreo doua-trei poze, asa.... ca sa-nfigi mai tare cutitu-n rana! Mi-s sadica rau!
#17
Postat 30 January 2010 - 11:43 PM
#18
Postat 30 January 2010 - 11:45 PM
Geany a spus:
Am vazut sosul! Si mie mi-a plouat in gura la vederea pozei, iar cand am citit si descrierea.... mai bine tac!
#19
Postat 31 January 2010 - 01:26 AM
Foxyy a spus:
Sa stii ca eu am gatit uneori mici si intr-o tigaie simpla de teflon, tot pe aragaz electric si au iesit foarte fain si zemosi.
Am framantat timp indelungat, cum scria in reteta si nu au pierdut deloc zeama.
Pun doua poze ca sa vezi cum aratau.
Cu prima ocazie am sa incerc si metoda lui Geany, sunt convinsa ca trebuie sa fie ceva bun.
#20
Postat 31 January 2010 - 10:44 AM
Alexandru a spus:
Avantajul este ca daca-ti cad din farfurie pe jos or sa sara inapoi in farfurie.
De-a berbeleacul, vorba ceea,
De n-ar fi fost pe lume vinul,
Tutunul, dracul si femeia!"