[dora]

Felicitari viitoarelor mamici
Sa va dea Domnul multa sanatate, sarcini si nasteri usoare si bb sanatosi si frumosi!!!
Am citit parerile voastre despre amniocenteza si varsta inaintata a viitoarei mamici...
Acum as dori sa va expun si eu un caz..destul de dificil...
Ce-ati face si ce decizie ati lua daca ati avea 43de ani, deja un copil (destul de mare 20ani) si v-ati trezi ca ramaneti insarcinate fara voie?
Sunt sigura ca mi-ati raspunde: "un copil e o minune de la Domnul, nimic nu se compara cu starea de bine ce ti-o ofera atat in viata intrauterina cat si dupa...etc, etc

Dar daca sarcina a aparut intr-un moment cand nici nu-ti trecea prin cap ca s-ar putea intampla acest lucru (confirmare data si de ginecologul care cunoaste toata anamneza ta) cu un uter retrovers si cu un cancer endometrial intraepitelial in stadiul 0-1 , asa numitul "cancer in situ" cum ati reactiona?

Cand medicul ti-a mai dat un ragaz de aprox 2luni sa te obisnuiesti cu ideea interventiei chirurgicale numita histerectomie pt a-ti indeparta organele genitale, sa te pregatesti sufleteste pt mutilarea fizica si psihica si pt impactul dur cu interventia...cand deja te lupti cu acest diagnostic de 3ani si ai tinut cu dintii sa ramai "intreaga" apeland la diverse tratamente neconventionale (naturiste, bioenergie, reiki, sacroterapie) mai mult sau mai putin dure (pt ca, credeai in ele, dar unele prin duritatea lor si datorita psihicului tau labil te-au adus in pragul mortii ..de unde ai fost deja salvata o data)...

si ca o paranteza ... cand de la o supraponderabilitate de 80kg (la 1.67m inaltime) ai ajuns la o infatisare de Auschwitz de 33kg (metamorfoza obtinuta in 7luni de zile) fiind salvata in ultimul moment...

Cand exista doua ..sau chiar trei... posibilitati...

Fie ca tumoarea sa avanseze (in cazul in care doresti sa pastrezi copilul) in timpul sarcinii si sa apara complicatii care-ti pot pune viata in pericol atat a ta cat si a copilului coreland aici si varsta inaintata a mamei (existand posibilitatea sa plecati amandoi din aceasta lume )

Fie ca tumoarea la fel sa avanseze dar sa nu afecteze fatul ...sa ajungi la termen...sa-i dai viata...si tu sa te stingi rapusa de necrutatoarea boala...lasand un copilas orfan abia nascut...si pe celalalt..chiar daca mult mai mare...

Fie ca nasterea sa decurga normal, fatul sa fie ok...tumoarea sa stagneze pe perioada sarcinii...dar viitorul sa fie tot plin de necunoscut..si de semne de intrebare...

Cam acesta fiind tabloul situatiei...dragele mele voi ce-ati decide?
Ati aduce pe lume acest copil cu toate riscurile (foarte mari) ce le implica acest lucru?
Sau ati opta pt avort incercand sa va prelungiti viata cat mai mult pt a nu lasa vitregit de soarta celalalt copil?

Dilema si zbuciumul persoanei in cauza sunt cu atat mai mari cu cat isi simte constiinta incarcata cu un avort la cerere facut acum 15ani

[Maya]

dora, la 16 February 2010 - 05:15 PM, a spus:

Ce-ati face si ce decizie ati lua daca ati avea 43de ani, deja un copil (destul de mare 20ani) si v-ati trezi ca ramaneti insarcinate fara voie?
Sunt sigura ca mi-ati raspunde: "un copil e o minune de la Domnul, nimic nu se compara cu starea de bine ce ti-o ofera atat in viata intrauterina cat si dupa...etc, etc

(..............................)


Dilema si zbuciumul persoanei in cauza sunt cu atat mai mari cu cat isi simte constiinta incarcata cu un avort la cerere facut acum 15ani

Dora,un copil este într-adevar o minune!
Fara sa ma întind si sa intru în amanunte,cu riscul de a fi stampilata ca "pagîna",tinînd cont de toata situatia,vîrsta...nu as pastra copilul.

[MariaSan]

Dora, cat de inaintata e sarcina?

Personal as incerca sa trag de timp, pur si simplu as mai astepta o luna- doua si as urmari impreuna cu un medic de incredere cum evolueaza situatia mea si a bebelui. Avort terapeutic se poate face si dupa trei luni.

Am auzit de cateva cazuri de sarcina peste tumoare in care mamele s-au incapatanat sa pastreze sarcina contrar tuturor sfaturilor si au constatat la finele sarcinii ca tumoarea pur si simplu s-a retras.

Eu cred ca un medic bun poate monitoriza suficient de bine cum evoluaza situatia mamei pentru o scurta perioada, timp in care mamica ar mai avea ragaz sa ia o hotarare cat mai potrivita.

Mult curaj ii doresc persoanei in cauza!

[stella]

Dora , si eu ca si Maya, n-as pastra copilul .
Suma riscurilor mi se pare cam prea mare si pentru mama si pentru BB.

[dora]

Maya, Stella multumesc pt exprimarea opiniei voastre

Pisoi, la 16 February 2010 - 07:20 PM, a spus:

Dora, cat de inaintata e sarcina?

Personal as incerca sa trag de timp, pur si simplu as mai astepta o luna- doua si as urmari impreuna cu un medic de incredere cum evolueaza situatia mea si a bebelui. Avort terapeutic se poate face si dupa trei luni.

Am auzit de cateva cazuri de sarcina peste tumoare in care mamele s-au incapatanat sa pastreze sarcina contrar tuturor sfaturilor si au constatat la finele sarcinii ca tumoarea pur si simplu s-a retras.

Eu cred ca un medic bun poate monitoriza suficient de bine cum evoluaza situatia mamei pentru o scurta perioada, timp in care mamica ar mai avea ragaz sa ia o hotarare cat mai potrivita.

Mult curaj ii doresc persoanei in cauza!

Draga mea sarcina este la inceput de drum...are vreo 25-32zile...
Problema este ca persoana in cauza nu vede rostul unui chin inutil rezultat din ducerea sarcinii mai departe de termenul legal de 12sapt cand se poate face avortul la cerere...pt ca sa se mai chinuie si ea si copilul niste luni in plus?...doar pt a vedea daca sarcina poate decurge normal sau daca tumoarea sta pe loc...e un joc prea periculos ping-pong-ul cu propria viata...dar asta e parerea mea...
Persoana in cauza urmareste acest topic si va asigur ca asteapta cu nerabdare raspunsurile voastre...
va multumesc anticipat in numele ei pt raspunsurile voastre...
Sa speram ca opiniile voastre o vor ajuta cat de cat sa ajunga la o decizie...

[Foxyy]

Dora, poate ca eu nu-s chiar nimerita sa-mi dau cu parerea (eu personal nu am copii), dar voi incerca sa-mi expun punctul de vedere.
Din cele expuse de tine, inteleg ca persoana respectiva are cancerul infiltrat in sistemul endocrin, iar din experienta unei matusi, iti zic clar: e un cancer care poate fi indepartat pe moment din organism, dar poate reaparea oricand, in orice alt organ (din cauza ca toate sistemele sunt legate de sistemul endocrin si celulele pot migra oriunde). Matusa de care iti vorbesc a fost operata, histerectomie, medicii ii mai dadusera cateva luni, maxim un an, dar ea a reusit sa mai traiasca inca 2 si jumatate, pana cand a reizbucnit cancerul - la plamani. In doar 3 zile s-a stins..... Nu am scris asta ca sa sperii pe cineva, ci pentru a transmite un avertisment: cu cancerul nu-i de glumit!
Stiu pe cineva care a incercat fel si fel de tratamente naturiste, ceaiuri, terapii, bai si cate altele - fara rezultat, din pacate. A murit acum jumatate de an, dupa ce-a incercat tot ce s-a putut, dar n-a fost sa fie.

Parerea mea ar fi sa renunte la sarcina, pentru ca isi risca viata isi supune familia unor cazne inutile (zic eu) - sotul si copilul / copila vor suferi cumplit, daca ea si / sau copilul vor muri! Si asa ei sunt greu incercati din pricina cancerului, nu cred ca o sarcina ar linisti apele, dimpotriva! E adevarat ca un copil nu poate fi pretuit, nu poate fi comparat cu nimic pe lume, dar nici sa condamni mai multe persoane nu are rost! Nu sunt impotriva copiilor, dimpotriva! Iubesc copiii si-mi ador nepotelul, dar asta nu-nseamna ca as putea sa-mi condamn familia la si mai multa suferinta pastrand o sarcina care ar putea sa-mi curme viata oricand si neavand nici o garantie ca acel copil va supravietui!

O verisoara de-a mea are 3 copii: fata cea mare are 23 de ani, mijlocia are 18, iar baietelui are 5 ani! L-a nascut la 43 de ani, dar fara sa aiba probleme majore de sanatate. Deci, varsta n-ar fi un impediment in pastrarea unei sarcini, dar sa iti fortezi organismul sa duca si mai mult decat are deja de dus, nu mi se pare o idee buna.
Multa lume zice ca o sarcina schimba persoana - atat fizic, cat si psihic - iar un copil e un adevarat miracol, dar, poate ca ar fi bine sa nu cerem mai mult decat putem primi - doamna de care ai povestit are deja un copil, poate va avea curand si nepoti care-i vor face viata mai luminoasa si-o vor ajuta sa treaca mai usor peste necazuri si probleme (apropo de nepoti: tata, in momentul in care si-a luat nepotelul in brate pentru prima oara, a intinerit cu 20 de ani!!!!! - asta, in conditiile in care o agenda medicala ar fi invidioasa pe dosarul / istoricul lui medical! ).

Indiferent ce decizie va lua doamna de care ai povestit, ii doresc multa sanatate si numai bine!


Imi cer scuze daca am ofensat pe cineva, eu doar mi-am expus parerile, desi n-am copii.

[nane]

Raspunsul il are doar persoana in cauza , in ea . Isi face mai rau psihic citind ce ar face X sau Y . Pt ca X si Y sunt doar binevoitoare , batalia nu e a lor , isi spun o parere "la rece" apoi seara isi strang in brate familia si se bucura de ei . Cand suntem in situatii limita ne schimbam parerile , teoriile de viata , facem ce zicem ca n-am face veci , sau invers .
Indiferent de decizia luata ea trebuie sa fie pe deplin linistita , sa nu aiba ce sa-si reproseze , " am facut avort pt ca ... si pt ca... fiind convinsa ca nu era bine invers" , acest lucru o va ajuta sa lupte mai departe . Ea are nevoie de putere , daca psihicul ii cade e dramatic , de aceea insist , orice hotarare va lua sa fie decizia ei , ea sa fie impacata cu ea.
Numai si numai ea are raspunsul ! Se va linisti , va cobori in ea si va gasi decizia care sa o impace cu ea insasi .

In cele mai grele momente din viata suntem singuri( eu si familia , la asta ma refer) , si stiu ce spun .

[MariaSan]

Sa ma prezint si eu la raport aici, cu greturi si pofte si rau si din astea. Am ceva peste 8 saptamani, daca nu cumva noua, si incerc sa imi fac viata suportabila. Nu-mi iese zilnic!

[Maya]

Pisoi, la 17 February 2010 - 07:15 PM, a spus:

Sa ma prezint si eu la raport aici, cu greturi si pofte si rau si din astea. Am ceva peste 8 saptamani, daca nu cumva noua, si incerc sa imi fac viata suportabila. Nu-mi iese zilnic!

Felicitari!

[Foxyy]

Pisoi, la 17 February 2010 - 07:15 PM, a spus:

Sa ma prezint si eu la raport aici, cu greturi si pofte si rau si din astea. Am ceva peste 8 saptamani, daca nu cumva noua, si incerc sa imi fac viata suportabila. Nu-mi iese zilnic!

Sa fie intr-un ceas bun! Multa sanatate si sarcina fara probleme!

[dora]

Pisoi, la 17 February 2010 - 07:15 PM, a spus:

Sa ma prezint si eu la raport aici, cu greturi si pofte si rau si din astea. Am ceva peste 8 saptamani, daca nu cumva noua, si incerc sa imi fac viata suportabila. Nu-mi iese zilnic!

Felicitari!!! ..multa sanatate si o sarcina cat mai usoara si fara probleme!

[dora]

Foxyy, la 16 February 2010 - 11:59 PM, a spus:

Dora, poate ca eu nu-s chiar nimerita sa-mi dau cu parerea (eu personal nu am copii), dar voi incerca sa-mi expun punctul de vedere.
Din cele expuse de tine, inteleg ca persoana respectiva are cancerul infiltrat in sistemul endocrin, iar din experienta unei matusi, iti zic clar: e un cancer care poate fi indepartat pe moment din organism, dar poate reaparea oricand, in orice alt organ (din cauza ca toate sistemele sunt legate de sistemul endocrin si celulele pot migra oriunde). Matusa de care iti vorbesc a fost operata, histerectomie, medicii ii mai dadusera cateva luni, maxim un an, dar ea a reusit sa mai traiasca inca 2 si jumatate, pana cand a reizbucnit cancerul - la plamani. In doar 3 zile s-a stins..... Nu am scris asta ca sa sperii pe cineva, ci pentru a transmite un avertisment: cu cancerul nu-i de glumit!
Stiu pe cineva care a incercat fel si fel de tratamente naturiste, ceaiuri, terapii, bai si cate altele - fara rezultat, din pacate. A murit acum jumatate de an, dupa ce-a incercat tot ce s-a putut, dar n-a fost sa fie.

Parerea mea ar fi sa renunte la sarcina, pentru ca isi risca viata isi supune familia unor cazne inutile (zic eu) - sotul si copilul / copila vor suferi cumplit, daca ea si / sau copilul vor muri! Si asa ei sunt greu incercati din pricina cancerului, nu cred ca o sarcina ar linisti apele, dimpotriva! E adevarat ca un copil nu poate fi pretuit, nu poate fi comparat cu nimic pe lume, dar nici sa condamni mai multe persoane nu are rost! Nu sunt impotriva copiilor, dimpotriva! Iubesc copiii si-mi ador nepotelul, dar asta nu-nseamna ca as putea sa-mi condamn familia la si mai multa suferinta pastrand o sarcina care ar putea sa-mi curme viata oricand si neavand nici o garantie ca acel copil va supravietui!

O verisoara de-a mea are 3 copii: fata cea mare are 23 de ani, mijlocia are 18, iar baietelui are 5 ani! L-a nascut la 43 de ani, dar fara sa aiba probleme majore de sanatate. Deci, varsta n-ar fi un impediment in pastrarea unei sarcini, dar sa iti fortezi organismul sa duca si mai mult decat are deja de dus, nu mi se pare o idee buna.
Multa lume zice ca o sarcina schimba persoana - atat fizic, cat si psihic - iar un copil e un adevarat miracol, dar, poate ca ar fi bine sa nu cerem mai mult decat putem primi - doamna de care ai povestit are deja un copil, poate va avea curand si nepoti care-i vor face viata mai luminoasa si-o vor ajuta sa treaca mai usor peste necazuri si probleme (apropo de nepoti: tata, in momentul in care si-a luat nepotelul in brate pentru prima oara, a intinerit cu 20 de ani!!!!! - asta, in conditiile in care o agenda medicala ar fi invidioasa pe dosarul / istoricul lui medical! ).

Indiferent ce decizie va lua doamna de care ai povestit, ii doresc multa sanatate si numai bine!


Imi cer scuze daca am ofensat pe cineva, eu doar mi-am expus parerile, desi n-am copii.

Draga foxyy problema endometriala este data de faptull ca ovarele produc estrogeni in exces...si acest lucru se reflecta in mod negativ asupra endometrului provocand aparitia si inmultirea celulelor atipice...este un dezechilibru hormonal

nane, la 17 February 2010 - 06:26 PM, a spus:

Raspunsul il are doar persoana in cauza , in ea . Isi face mai rau psihic citind ce ar face X sau Y . Pt ca X si Y sunt doar binevoitoare , batalia nu e a lor , isi spun o parere "la rece" apoi seara isi strang in brate familia si se bucura de ei . Cand suntem in situatii limita ne schimbam parerile , teoriile de viata , facem ce zicem ca n-am face veci , sau invers .
Indiferent de decizia luata ea trebuie sa fie pe deplin linistita , sa nu aiba ce sa-si reproseze , " am facut avort pt ca ... si pt ca... fiind convinsa ca nu era bine invers" , acest lucru o va ajuta sa lupte mai departe . Ea are nevoie de putere , daca psihicul ii cade e dramatic , de aceea insist , orice hotarare va lua sa fie decizia ei , ea sa fie impacata cu ea.
Numai si numai ea are raspunsul ! Se va linisti , va cobori in ea si va gasi decizia care sa o impace cu ea insasi .

In cele mai grele momente din viata suntem singuri( eu si familia , la asta ma refer) , si stiu ce spun .

Ai dreptate nane...si ai dreptate si cu faptul ca suntem singuri tocmai in cele mai terbile momente din viata...de orice natura ar fi ele...
Un mare terapeut spunea odata (el insusi vindecandu-se de un cancer pulmonar):
"Noi bolnavii suntem intotdeauna singuri...suntem doar noi si Dumnezeu!"

[dora]

Ca o paranteza la tot ceea ce s-a spus mai sus voiam sa va povestesc...ceva...
Dupa cum bine stiti educatia sanitara se face in scoli...sau ma rog ar trebui sa se faca...cel putin la liceul unde invata fiica mea se face...
Si zilele trecute vine si-mi povesteste (cum de altfel face in fiecare zi cand vine de la scoala) ce-a facut in ziua respectiva...printre altele imi spune ca au vizionat un documentar referitor la viata sexuala si la avorturile la care se supun adolescentele de 15-16ani care au fost violate...
Documentarul se numea: "Aventurile unui embrion"..sau cam asa ceva..
Eu voi incerca sa redau in mare tema documentarului...
Care tema se refera de fapt la viata embrionului in cele 2-3luni pana la avort si la povestirile si trairile lui...
De fapt documentarul se bazeaza pe trairile narate fictiv de embrion in fiecare zi...
Si incepe...

In prima zi de viata embrionara:"Azi am fost cu mamica la scoala...am cunoscut multi baieti si fete...am vazut si profesorii..cel mai mult mi-a placut profesoara de engleza...e asa o doamna frumoasa si distinsa..si vorbeste atat de melodios..."

A 3-a zi: "Azi eu si cu mamica am fost in gradina zoologica...acolo am vazut atatea animale...care mai de care mai ciudate si mai viu colorate...mi-a placut tare mult...etc.

A 15-a zi: "Azi mamica a aflat de existenta mea...si-a fost tare trista...a plans ore in sir...un domn imbracat in alb o tot linistea si-i spunea ce sa faca...

..........

A 35-a zi: "Azi mamica a fost tare bucuroasa...a luat nota 9 la matematica...mama ce-mi placeau si mie atatea semne ciudate insirate pe tabla...am aflat ca le zice algebra..."

A 40-a zi: "Azi am fost cu mamica intr-o cladire mare alba...acolo i-au facut atatea teste...multi domni in alb o tot chemau la ei...si-i faceau fel de fel de intrebari...din nou mamica a plans toata ziua..si-am fost si eu trist.."

A 60-a zi: "Azi merg cu mamica la spital..am aflat ca asa-i zice cladirii acelea albe...am juns...mamica este foarte trista si plange intr-una...a decis ca nu ma vrea...nu ma vrea..nu ma vrea....

MAMICA MEA DACA M-AI FI NASCUT..TE-AS FI IUBIT!!!!

[Ramo]

Vai Dora cat imi place ultimul tau post. Nu stiu despre cine e vorba, dar cred ca persoana respectiva se va gandi mai bine la decizia ce trebuie sa o ia dupa ce a citit aceste randuri. Eu cred cu tarie ca nimic, dar absolut nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu si cu atat mai mult in acest caz in care chiar nu se asteptau. Poate Dumnezeu prin sarcina asta vrea sa o salveze pe mamica sau poate are alte planuri, nu ramane decat sa vedem. Eu sincer si chiar daca privesc dinafara nu as face avort. Probabil ma vor condamna multe, dar eu cred ca un avort este o crima si nu as fi deacord sub nici o forma cu asta.
Sunt foarte deacord cu Pisoi, tot ce-i posibil ca Dumnezeu sa rasplateasca bunatatea si dragostea mamei fata de bebe (care este creatia Lui)prin vindecare, nu ne ramane decat sa ne rugam pentru mama, eu am sa o fac. Un pusi si o imbratisare de incurajare pentru mami ca am inteles ca vede ce scriem.

[Olguta]

nane, la 17 February 2010 - 06:26 PM, a spus:

Raspunsul il are doar persoana in cauza , in ea . Isi face mai rau psihic citind ce ar face X sau Y . Pt ca X si Y sunt doar binevoitoare , batalia nu e a lor , isi spun o parere "la rece" apoi seara isi strang in brate familia si se bucura de ei . Cand suntem in situatii limita ne schimbam parerile , teoriile de viata , facem ce zicem ca n-am face veci , sau invers .
Indiferent de decizia luata ea trebuie sa fie pe deplin linistita , sa nu aiba ce sa-si reproseze , " am facut avort pt ca ... si pt ca... fiind convinsa ca nu era bine invers" , acest lucru o va ajuta sa lupte mai departe . Ea are nevoie de putere , daca psihicul ii cade e dramatic , de aceea insist , orice hotarare va lua sa fie decizia ei , ea sa fie impacata cu ea.
Numai si numai ea are raspunsul ! Se va linisti , va cobori in ea si va gasi decizia care sa o impace cu ea insasi .

In cele mai grele momente din viata suntem singuri( eu si familia , la asta ma refer) , si stiu ce spun .

Nane, cata dreptate ai... si eu sunt de parere ca nu poti sti ce decizie vei lua intr-o situatie limita pana nu te vei fi confruntat cu ea
Oricum, orice ar decide doamna in cauza, ii urez tot binele din lume si multa putere... numai Dumnezeu stie prin ce zbucium trece ea acum

Pisoi, felicitari pentru micul pui din burtica. Sarcina usoara sa ai

Dora, tare induiosator ultimul tau post

[KikenHana]

Pisoi felicitari! Multa sanatate si o sarcina usoara!

Dora, foarte emotionant ultimul mesaj! Ii urez doamnei multa putere pentru a putea lua o decizie!

[dora]

Ramo, la 17 February 2010 - 11:08 PM, a spus:

Vai Dora cat imi place ultimul tau post. Nu stiu despre cine e vorba, dar cred ca persoana respectiva se va gandi mai bine la decizia ce trebuie sa o ia dupa ce a citit aceste randuri. Eu cred cu tarie ca nimic, dar absolut nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu si cu atat mai mult in acest caz in care chiar nu se asteptau. Poate Dumnezeu prin sarcina asta vrea sa o salveze pe mamica sau poate are alte planuri, nu ramane decat sa vedem. Eu sincer si chiar daca privesc dinafara nu as face avort. Probabil ma vor condamna multe, dar eu cred ca un avort este o crima si nu as fi deacord sub nici o forma cu asta.
Sunt foarte deacord cu Pisoi, tot ce-i posibil ca Dumnezeu sa rasplateasca bunatatea si dragostea mamei fata de bebe (care este creatia Lui)prin vindecare, nu ne ramane decat sa ne rugam pentru mama, eu am sa o fac. Un pusi si o imbratisare de incurajare pentru mami ca am inteles ca vede ce scriem.

Draga mea chestia cu alte planuri e interpretabila...asta poate sa insemne ca Dzeu poate sa fii ales ca destinul sa se implineasca aici...intr-un cuvant sa moara (mama)..sau atat ea cat si copilul....si atunci ea ce-ar trebui sa faca?...sa se abandoneze voii Domnului?...sa-si semneze condamnarea la moarte?...pt ca exista si aceasta posibilitate ...pai io cred ca daca eram niste simple marionete Dzeu nu ne-ar mai fi lasat libertatea de a alege...unde ar fi liberul arbitru?
Iti multumesc pt pupic, imbratisari si dovezile de compasiune fata de mamica in cauza

Sophie, la 17 February 2010 - 11:58 PM, a spus:

Nane, cata dreptate ai... si eu sunt de parere ca nu poti sti ce decizie vei lua intr-o situatie limita pana nu te vei fi confruntat cu ea
Oricum, orice ar decide doamna in cauza, ii urez tot binele din lume si multa putere... numai Dumnezeu stie prin ce zbucium trece ea acum

Pisoi, felicitari pentru micul pui din burtica. Sarcina usoara sa ai

Dora, tare induiosator ultimul tau post

Draga Sophie intr-adevar zbuciumul ei este inimaginabil..
Cat despre postul cu pricina...NO COMMENT!

KikenHana, la 18 February 2010 - 08:26 AM, a spus:

Pisoi felicitari! Multa sanatate si o sarcina usoara!

Dora, foarte emotionant ultimul mesaj! Ii urez doamnei multa putere pentru a putea lua o decizie!

Draga Andrada multumesc eu in numele ei...intr-adevar are nevoie de multa putere...

[gloxinia]

Pisoi sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos!

Dora eu zic doar atat: in locul femeii as cere o a doua opinie medicala. Asta e sfatul meu. Altul mai bun la ora asta n-am.
Ii doresc multa putere si intelepciune.

[mona]

PISOI ,felicitari,o sarcina usoara si un bb sanatos si voios


Da...si pe mine m-a emotionat ultimul post al Dorei....dar nu asa de mult ca primul !
Mi-a placut si cum a pus Nane problema,intradevar,decizia apartine intr=un final persoanei in cauza.
Dar,cateodata e asa de bine sa vorbesti ! Sa impartasesti cuiva problemele si framantarile tale. Sa-ti dai macar impresia ca nu esti singura,ca povara nu e doar pe umerii tai .
E adevarat ca exista posibilitatea ca discutand sa auzi si pareri neavenite sau unele care te vor speria sau debusola mai tare. Aici depinde si cu cine alegi sa vorbesti.
Dar una peste alta eu tot as dori sa spun cuiva durerea mea. Si nu mamei,nu sotului (in nici un caz unui sot ca al meu care amuteste si se inchide intr-o cochilie cand aude de orice fel de boala).
Se prea poate sa credeti ca aberez,dar eu chiar vorbesc din experienta propie.
Cand am trecut prin ceva oarecum asemanator,m-au ajutat foarte mult discutiile cu niste fete inimoase (Stella le cunoaste ).
Revenind la intrebarea "ce ati face daca?",eu personal n-as sta nici o clipa in dubiu daca ar fi vorba sa aleg intre viata mea si cea a copilului nenascut.
In primul rand,dupa cum spunea si Dora,nu exista nici o garantie ca as ajunge sa-l nasc.
In al doilea rand nu cred ca ar fi corect fata de copilul pe care deja il am si nici chiar fata de sotul meu.
Ca "un copil e o minune".....mi-am pus aceasta intrebare timp de 20 de ani. Oare ce pacate capitale am savarsit eu de nu am parte de "minune" si cat de piosi si buni crestini erau vecinii mei ,(el criminal eliberat si ea "mama" a 5 copii parasiti deja prin spitale)care au avut parte cam de 1 minune pe an
Dar deja asta-i alta discutie.

[nane]

mona, la 18 February 2010 - 06:13 PM, a spus:

Ca "un copil e o minune".....mi-am pus aceasta intrebare timp de 20 de ani. Oare ce pacate capitale am savarsit eu de nu am parte de "minune" si cat de piosi si buni crestini erau vecinii mei ,(el criminal eliberat si ea "mama" a 5 copii parasiti deja prin spitale)care au avut parte cam de 1 minune pe an
Dar deja asta-i alta discutie.

N-as fi putut spune mai bine

: