E, alaturi de pasta alla carbonara, se pare, felul cel mai cunoscut al bucatariei romane.
Apare descris, inca in ultimii ani ai lui 1800 de catre Pellegrino Artusi, un nume faimos al gastronomiei italiene din acea vreme si printre autori de carti de bucate. El scrie ca a mincat acest fel intr-o circiuma veche de la Roma, dupa care se pare ca s-a raspindit si in alte circiumi romane. Zic circiuma ca nu-mi vine sa-i zic restaurant pentru acele vremi.
Pe fiecare felie de carne (daca e prea grosuta se bate putin cu batatorul de carne ca se se subtieze, pentru ca se coace pentru foarte putin timp si trebuie sa fie subtirica) se aseaza o felie de prosciutto si deasupra o frunza de salvie, toate 3 se prind cu o scobitoare ca sa stea impreuna.
Se topeste putin unt si se prajesc feliile, mai intii pe partea cu frunza de salvie, apoi pe cealalta, e o operatie rapida pentru ca au nevoie de putin timp sa se coaca si pentru ca untul tinde sa se arda rapid.
Pe masura ce sunt gata se pun intr-un castron acoperit cu o farfurie ca sa se mentina calde, in untul prajit se adauga putin vin alb sec, se lasa sa se evapore citeva minute, se stinge focul si se topeste o bucatica de unt
Cind acesta se topeste se aranjeaza farfuria punind peste fiecare bucata de carne un pic de sosulet si se serveste imediat.
| < Anterior | Urmator > |
|---|
